Sursa: HotNews!
[Later edit]: Mai era una, mai veche:
miercuri, 30 iulie 2008
vineri, 25 iulie 2008
Asa arata o intersectie din Amsterdam (live web cam).
Eu cat m-am uitat, n-am auzit un clanxon, si, daca acolo nu e harababura!!!!
Nu cred ca are sens sa comentez, imaginile vorbesc de la sine: curatenie, biciclete, respect, bucurie, no stress...... Civilizatie!
Sursa poze: http://www.schlijper.nl
TAG: Viata in Olanda , Netherlands Life , Amsterdam
Eu cat m-am uitat, n-am auzit un clanxon, si, daca acolo nu e harababura!!!!
Nu cred ca are sens sa comentez, imaginile vorbesc de la sine: curatenie, biciclete, respect, bucurie, no stress...... Civilizatie!
Sursa poze: http://www.schlijper.nl
TAG: Viata in Olanda , Netherlands Life , Amsterdam
joi, 24 iulie 2008
Romanii nu vor sa adopte copii. Prejudecati, mentalitati, si mai ales, tipic romanesc, GURA LUMII!! Din pacate, nici legea adoptiei nu prea ajuta. Adica, daca nepoata bunicii mamei unui copil zice ca vrea sa pastreze legatura cu acesta, copilul in cauza nu poate fi declarat adoptabil. Chiar daca aceasta 'legatura' inseamna a-l vizita o singura data pe an. Si astfel copilul creste si sansele sa-si gasesca un camin scad dramatic. Plus, partea din lege care incalca dreptul parintilor adoptivi la confidentialitate fata de cei naturali.
Mie mi se pare absurd sa nu adopti un copil, pentru ca si ei au nevoie de o sansa, nu e vina lor ca au fost abandonati. Cine are conditii ar trebui sa se gandeasca, parerea mea, inainte de a face
Am putea sa luam exemplul (si din nou voci carcotase ma condamna) tarilor civilizate, unde adoptiile se practica la greu. Unde GURA LUMII reactioneaza in mod admirativ, nu rautacios/carcotas ca la noi!!
Reproduc un fragment dintr-un articol de pe monitorul de cluj. No comment:
Nu i-a mai vrut pecei 11 copii ai sai
Bilantul negativ al situatiei adoptiilor e completat si de cazuri cutremuratoare, precum cele ale unor familii care si-au abandonat 8, 10 sau chiar mai multi copii. In aceasta situatie se afla 11 copii care au fost abandonati pentru ca nimeni nu i-a mai vrut. „Cind a venit la noi, mama a spus sec: «Nu ii mai vreau». Cel mai mic are 2 ani si cel mai mare 18. Sint intr-o casa de tip familial, pentru ca incercam sa-i tinem pe frati impreuna, aceasta e politica institutiei noastre. Merg la scoala, sint frumosi... sint de vreo 3 sau 4 ani aici. Mama a spus: «Nu ii vreau». Si-a gasit alt concubin, are probleme cu alcoolul si ceva probleme de sanatate. Iar unul dintre frati are handicap, el e intr-o institutie specializata, cu handicap sever“, a spus Monica Filip.
Pe de alta parte, exista si cazuri frumoase, ale unor familii care au adoptat copii si carora le zimbesc ochii atunci cind aud cuvintele „mami“ si „tati“.
„Pe fetitele noastre le-am adus acasa in decembrie, pe-atunci aveau 5 si 6 anisori. Cind le-am intilnit prima data ne-au intrebat daca pot sa ne spuna mami si tati. M-am indragostit de ele si am stiut ca or sa fie ale mele. Si nu o sa ma opresc aici, o sa mai iau doi copii. Majoritatea spun: «Vai, ce bine ai facut», iar in spate: «Ce prosti, doi copii? Nu aveau de lucru? Nu mai bine cu banii mergeau si vedeau lumea asta?»“, spune o mamica mindra, ai carei ochi albastri se insenineaza de fiecare data cind povesteste despre cele doua fetite. Trauma prin care au trecut fetitele nu e cuantificabila in cuvinte, ci mai mult in bucati sparte de suflet de copil. „Cea mica nu avea incredere in noi si daca nu ne ajuta psihologul nu ar fi avut nici acum. Spunea mereu: «Mama m-a parasit, bunica la fel, acum urmati voi». Ea tot timpul asta spune, ca s-a rugat la Doamne-Doamne sa ii dea o familie si ca nu vrea sa ne piarda si pe noi. Cu cea mica e altfel, ea a spus ca nu mai pleaca si ca numai moartea o sa ne mai desparta“. O familie fericita e si cea a unui preot dintr-un sat din Cluj, care a adoptat o fetita si un baiat. „Niciodata nu ne-am gindit ca nu sint copiii nostri. Din pacate nu pot sa spun ca sint singe din singele nostru, dar in mod sigur sint suflet din sufletul nostru. Sint si oameni cu prejudecati, ca directoarea sotiei, care intreaba: «Citi bani primesti tu ca sa tii copiii astia?»“, povesteste amar tatal adoptiv.
Preotul isi aminteste cum arhiepiscopia Clujului a sustinut o serie de actiuni pentru promovarea adoptiei, in acest sens fiind tinute mai multe conferinte, preponderent in patriarhiile din Cluj si Bistrita, care insa nu au avut rezultate: „Nu cred ca a avut foarte mare succes si nu cred sa fi avut rezultate“.
Pe de alta parte, exista si cazuri frumoase, ale unor familii care au adoptat copii si carora le zimbesc ochii atunci cind aud cuvintele „mami“ si „tati“.
„Pe fetitele noastre le-am adus acasa in decembrie, pe-atunci aveau 5 si 6 anisori. Cind le-am intilnit prima data ne-au intrebat daca pot sa ne spuna mami si tati. M-am indragostit de ele si am stiut ca or sa fie ale mele. Si nu o sa ma opresc aici, o sa mai iau doi copii. Majoritatea spun: «Vai, ce bine ai facut», iar in spate: «Ce prosti, doi copii? Nu aveau de lucru? Nu mai bine cu banii mergeau si vedeau lumea asta?»“, spune o mamica mindra, ai carei ochi albastri se insenineaza de fiecare data cind povesteste despre cele doua fetite. Trauma prin care au trecut fetitele nu e cuantificabila in cuvinte, ci mai mult in bucati sparte de suflet de copil. „Cea mica nu avea incredere in noi si daca nu ne ajuta psihologul nu ar fi avut nici acum. Spunea mereu: «Mama m-a parasit, bunica la fel, acum urmati voi». Ea tot timpul asta spune, ca s-a rugat la Doamne-Doamne sa ii dea o familie si ca nu vrea sa ne piarda si pe noi. Cu cea mica e altfel, ea a spus ca nu mai pleaca si ca numai moartea o sa ne mai desparta“. O familie fericita e si cea a unui preot dintr-un sat din Cluj, care a adoptat o fetita si un baiat. „Niciodata nu ne-am gindit ca nu sint copiii nostri. Din pacate nu pot sa spun ca sint singe din singele nostru, dar in mod sigur sint suflet din sufletul nostru. Sint si oameni cu prejudecati, ca directoarea sotiei, care intreaba: «Citi bani primesti tu ca sa tii copiii astia?»“, povesteste amar tatal adoptiv.
Preotul isi aminteste cum arhiepiscopia Clujului a sustinut o serie de actiuni pentru promovarea adoptiei, in acest sens fiind tinute mai multe conferinte, preponderent in patriarhiile din Cluj si Bistrita, care insa nu au avut rezultate: „Nu cred ca a avut foarte mare succes si nu cred sa fi avut rezultate“.
[....]
In ciuda acestor cazuri fericite, cei mai multi copii nu ies niciodata din sistem, pentru ca nu ajung sa fie declarati adoptabili decit la virste foarte mari, atunci cind nimeni nu ii mai vrea. Potrivit legislatiei, in momentul in care un copil e declarat abandonat, autoritatile abilitate trebuie sa demareze toate actiunile necesare pentru a incerca sa il readuca in sinul familiei care l-a abandonat sau al familiei extinse.
Atunci cind oricare dintre aceste rude spune ca nu doreste sa dea copilul spre adoptie, copilul nu e adoptabil, desi de cele mai multe ori unele dintre acestea trec sa mai vada acel copil, in cel mai fericit caz, din 6 in 6 luni. „Procedura, in momentul in care un copil este abandonat, spune foarte clar ca trebuie sa faci toate eforturile ca acesta sa se reintoarca in propria familie sau in familia extinsa: bunici, unchi, matusi. De exemplu, rudele din familii extinse pot spune: «Vreau sa pastrez legatura cu copilul», moment in care noi nu putem merge in instanta pentru ca acel copil sa fie declarat adoptabil. Sint si familii care nu mai trec sa ii vada decit o data pe an. Nu e corect, dar asa e legea“, spune directorul executiv al DGASP Cluj.
Atunci cind oricare dintre aceste rude spune ca nu doreste sa dea copilul spre adoptie, copilul nu e adoptabil, desi de cele mai multe ori unele dintre acestea trec sa mai vada acel copil, in cel mai fericit caz, din 6 in 6 luni. „Procedura, in momentul in care un copil este abandonat, spune foarte clar ca trebuie sa faci toate eforturile ca acesta sa se reintoarca in propria familie sau in familia extinsa: bunici, unchi, matusi. De exemplu, rudele din familii extinse pot spune: «Vreau sa pastrez legatura cu copilul», moment in care noi nu putem merge in instanta pentru ca acel copil sa fie declarat adoptabil. Sint si familii care nu mai trec sa ii vada decit o data pe an. Nu e corect, dar asa e legea“, spune directorul executiv al DGASP Cluj.
luni, 21 iulie 2008
vineri, 4 iulie 2008
Dau spre adoptie 6 catelusi de pana in 2 luni. Sunt frumosi, un pic speriati, dar foarte simpatici si mancaciosi. Cativa dintre ei au tatic un malamut superb care bantuie prin zona.
Povestea lor e urmatoarea: au fost nascuti de mama lor intr-un canal, de unde nu ies decat noaptea, cand e liniste. Am capturat 3 deocamdata, restul, la noapte, sper. Doar acolo in canal se simt in siguranta, si prin urmare, cum nu am acces la ei, trebuie panditi si capturati. E o operatiune foarte dificila. Norocul meu e ca sunt super flamanzi si astfel ii fac cumva sa iasa din 'barlogul' innacesibil omului. Problema lor cea mai mare e ca deranjeaza acolo unde sunt. Urmeaza sa fie zidit cat de curand acel canal. PLus ca e o carciuma in preajma, cu betivani ratati deranjati de aceste suflete nevinovate.
Prin urmare, am nevoie de stapani pentru ei. Si cat mai repede.
Daca sunteti de prin Cluj Napoca, sau împrejurimi, nu ezitati sa ma contactati.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)