Cand ati fost ultima data cu un tren personal? Cu 'personalele groazei' din Romania?
Exista foarte multe privelisti dezolante la noi, iar aceasta e una dintre ele. Eu am avut ocazia sa merg cu acest mijloc de transport (extrem de scump, daca raportam pretul la 'calitatea' serviciilor) de curand si sincer va spun, am fost socat.
Pe langa oameni care isi taie unghiile in tren, pe langa indivizi cu fete extrem de dubioase, pe langa mirosul clasic si omniprezentii blatisti (parca, totusi, prea multi) se mai pot remarca :
"bărbaţi nebărbieriţi şi obosiţi, ieşiţi din schimburile de noapte ale unor firme de pază şi protecţie, muncitori semiadormiţi şi găinari vigilenţi, ţigănci în vârstă, grase şi crăcănate, care vând napolitane şi ciocolăţele, bărbaţi mustăcioşi cu antebraţele înfăşurate în role de ciorapi (trei la zece mii). Un amestec de plase de rafie, haine cenuşii, pătate de sărăcie, fum de ţigări ieftine şi un abur de resemnare."
Iar ca imaginea dezolanta sa fie completa, i se adauga un puternic sentiment de FRICA. Da, frica. Stiu, e ciudat. Asa mi s-a parut si mie. Cum sa fii stapanit de un asa sentiment intr-o tara europeana? Sunt nebun?! Sau, poate, m-am obisnuit cu alte mijoace de transport, decente, 'luxoase' mai bine zis, si am uitat sa mai cobor in lumea reala. In masina
personala ai un sentiment de siguranta. In trenul
personal (hmm, suna ciudat, ca si cum ar fi al tau), siguranta se transforma in frica. Si mi s-a confirmat acest aspect: pe peron, un tanar imbracat decent, ma intreaba daca ma duc la Cluj, dupa care tot drumul m-a urmat (pe holuri, in compartiment, etc), pesemne sa nu fie singur, sa fim doi :) 'Problema' mea era accentuata de faptul ca, dintr-o conjunctura, aveam o suma destul de mare de bani la mine.
Imi amintesc acum, doua evenimente traite de mine, personal, in trenuri personale si nu numai, din Romania:
- un tigan, proaspat 'eliberat', care trecand prin fata compartimentului meu, a lovit cu putere si sete cu un cutit usa. Era noapte, vagonul era aproape gol. Nasul era plecat. Tiganul urla ca ne omoara pe toti. Eram la facultate.
- un tanar, beat, care arunca dupa mine cu suruburi, in compartiment, si care ne injura (de data asta nu eram singur) cu patima. A trebuit scos cu 'violenta' pe culoarul arhiplin. Au urmat trimiteri catre origini, urlete, nervi, lovituri in usa si alte chestii vascoase 'aruncate', tot cu patima, pe aceeasi usa a compartimentului. Si normal, niciun nas.
Note:
"Telefoanele mobile clipocesc ca nişte licurici în întunericul din vagoane, răspândind ritmuri de manele, iar peturile de bere circulă dintr-o mână în alta ca pasele între mijlocaşii Barcelonei. WC-urile răspândesc un miros insuportabil pe holurile încărcate cu fel şi fel de bagaje, de la saci de rafie la ţevi metalice şi antene de satelit."
Lumina se aprinde cu pumnul
"Două femei îşi trag sufletul după o zi de muncă, aşezate într-o rână pe canapelele lipicioase învelite cu aceeaşi muşama de acum 30 de ani. În spatele lor, o grămadă de bărbaţi comentează meciurile din seara trecută:
„Bă, eu n-am mai văzut prost ca Zapata (n.r. - portarul echipei Steaua)! Numa' oleacă i-a atins-o ăla cu «ciocu'» şi a scăpat-o în poartă", critică un ins cu fesul aşezat tacticos pe vârful capului. Remarca declanşează un vacarm asemănător celor de pe stadioane. Un ins nebărbierit, înfăşurat într-o geacă albastră, îşi pierde cumpătul şi loveşte cu pumnul în peretele vagonului, iar becul din tavan luminează pentru câteva secunde, apoi se stinge din nou.
Oamenii se opresc din discuţii şi încep să lovească pereţii cu pumnii, dar şi cu picioarele, ca şi cum ar acţiona un întrerupător invizibil şi becul începe să lumineze, spre amuzamentul general. „
Lumina e ca muierea. Dacă nu-i dai o bătaie, nu se dă pe brazdă!", răcneşte unul cu vocea piţigăiată.
Un elev: „Iar au băgat doar trei vagoane! Unde să încăpem 2.000 de oameni în ele? Numai elevi suntem vreo 500..."
Traim in Romania....
http://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/All_inclusive-_in_trenurile_groazei_0_164984067.html