"Femei, femei! E plina lumea de nebune! Cine m-a adus pe lume ? Cine oare m-a facut ?"
"Deci autorul a vrut sa va faca o imagine a ceea ce se intampla. Deci, pe scurt, care este, cadru larg, strada goala si brusc prim plan cu focalizare pe el. Singur plangand. Iar lacrimile cade, camerele merge cu ele si face o balta mica ce simbolizeaza nesfarsirea. Apoi, amorsa pe Margineanu care se transforma in plan intreg si dupa asta in plan american pe gaborele care n-are foc. Aici apare in flash back in sepia cu Margineanu care-si aduce aminte ca are un foc. Oricum, finalul ne prinde cu o atmosfera intima, prim-plan cu soarele care sugereaza ca apodictic vorbind evolutia epistemologica a povestii e alta decat lacrima lu' solist care plange.E motivul femeii. Si pe fundal se aude o grasa nebuna care tipa.Ca sa dea senzatia de aa, continuitate, ca sa zic asa." :))
