Plantă solanacee veninoasă, cu flori brun-violete, prezentă frecvent în superstiţiile, practicile de magie şi miturile multor popoare îndeosebi europene şi asiatice. Deasemenea, mătrăguna este socotită o plantă afrodisiacă, astfel pătrunzând frecvent în descântecele de dragoste.
Intrarea mătrăgunei în mituri şi în magie se datorează îndeosebi unor proprietăţi somnifere şi totodată excitante, ca şi asemănării vagi a rădăcinilor ei cu cu partea inferioară a corpului omenesc. În numeroase zone folclorice ale lumii se crede că mătrăguna îl poate face pe om invulnerabil, că îi poate descoperii comorile ascunse, de asemenea, că posedă proprietăţI oraculare.
Plantă prin excelenţă magică, mătrăguna are închise în ea «forţe extraordinare, care pot multiplica viaţa sau pot ucide», fiind aşadar «iarba vieţii şi a morţii» (Mircea Eliade).
In judetul Cluj, fetele care vor sa fie mai mult jucate de feciori si deci sa se marite printre cele dintai, se duc la miezul noptii, strangandu-se in brate pana ajung la o matraguna. Aici ele se descalta si fac plecaciuni de trei ori.De acasa au venit cu un ban de argint pe care il tin in gura, in asa fel incat sa atinga si dintii, si limba. Se pleaca apoi catre matraguna fara sa o atinga cu mainile, si taie cateva frunze cu dintii pe banul de argint. Se reintorc tot imbratisate si jucand, luind seama sa nu fie vazute de cineva si sa nu le prinda lumina soarelui. Daca pastreaza frunza de matraguna, invelita intr-un capat de panza, fara a o atinge vreodata cu mana, fetele vor fi jucate de feciori si nu vor intarzia sa se marite.
Tot in judetul Cluj, fetele sau nevestele merg cate doua la matraguna, la miezul noptii, despletite si in pielea goala, strangandu-se in brate si sarutandu-se tot drumul. Ajunse aici, ele se aseaza una peste alta si iau cu mana o frunza. Apoi se intorc acasa jucand si sarutandu-se , si pun frunza de matraguna sa se usuce pana se sfarama si se poate pulveriza.
“Câteva fete de măritat se duc împreună cu o văduvă în pădure, mai ales între Paşti şi Rusalii, ducând cu ele un colac de grâu frumos şi o oiagă de horincă sau de vin sfinţit. Le aşează lângă o viţă de mătrăgună, ele se dezbracă şi toate, împreună, în pielea goală şi despletite, se învârtesc de nouă ori în jurul mătrăgunei, rostind:
Mătrăgună, Doamnă bună,
Mărită-mă într-o lună;
De nu-n asta-n ceielaltă,
Mărită-mă după-olaltă.
Apoi lasă acolo colacul şi horinca sau vinul sfinţit, iar după trei zile se duc, iau mătrăguna de acolo şi o răsădesc între flori, în grădină…” (Col. Vasile Trif, Bozânta Mare, în Memoria…, 2001, p. 36-37)
"O, Doamna Doamnelor,
Stăpânitoarea florilor,
Ne-am trudit şi te-am găsit
Şi te-am adus
Şi-n grădiniţă te-am răsădit,
Şi te-am pus în loc de frunte
Ca să ne fii de folos".
(Col. Ion Vancea, Năneşti, în Antologie, 1980, p. 266-267, t. 244)
http://ro.wikisource.org/wiki/M%C4%83tr%C4%83guna
P.S.: m-am mutat pe matraguna.net. Prietenii stiu de ce :)
0 comments:
Trimiteți un comentariu