Se afișează postările cu eticheta campanii. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta campanii. Afișați toate postările
vineri, 9 martie 2012
duminică, 20 noiembrie 2011
Nu-mi plac jumătățile de măsura. "Acolo unde merge și-așa, nu merge". La fel ca în cazul Let's do it Romania, "Salvați pădurile virgine" din România se vrea o campanie națională de conștientizare, mai mult, a dezastrului în care ne scăldam, dezastru generat de mentalitățile auto-distrugătoare din românia. Da, autodistrugatoare, pentru ca atunci când îți bați joc de natura în care trăiești, mai devreme sau mai târziu, tu sau urmașii tai veți suporta ireversibilele consecințe ale propriilor fapte. Poa sa-l considerați clișeu, dar e demonstrat ca fără viata, muntele vine peste tine.
Revenind, nu pot sa nu remarc doza de ipocrizie din aceasta campanie. Nu dispariția pădurilor virgine din românia e problema principala, ci dispariția pădurilor. Că e fata mare sau nu, pădurea se taie abuziv, ilegal, fără pic de cap și fără gram de frica, de către oricine. Fie el patron, fie simplu proprietar de pădure, fie țigan, fie om cu apucături rele.
Dintre toți, proprietarii de păduri sunt parca cei mai iresponsabili. Extrapolând situația de la Marisel, poate și pe cea de la Baisoara sau pe cea de lângă noi, Cluj Napoca, pot zice ca jumătate din păduri (dacă nu și mai mult) au dispărut în 20 de ani de după revoluție. Da, bieții, sunt săraci, săracii noștri țărani. Si fura, ca doar ce scuza mai buna decât un stomac gol? Deprimant si trist.
Dar fals. Proprietarul de pădure din românia e o specie aparte. In general nu taie din pădurea lui. El e din zona și știe ce păduri nu sunt păzite, a căror proprietari sunt plecați demult. El are spate, el nu are nevoie de autorizatie pentru a taia. El e smecher. El, asemenea celui care a zis: "Pai pentru 50 mii nu ma dau jos din pat, frate." El nu concepe sa meargă în pădure fără sa taie copaci adevărați, trunchiuri frate, nu "cleombe" uscate. Iar în urma lui rămân ceea ce se poate vedea aproape în fiecare pădure din românia:
Pai asta e romanul sarac care nu are ce pune la copii pe masa???
In românia avem legi care sa protejeze pădurile. In românia proprietarul nu are voie sa taie din pădurea privata decât arborii marcați în prealabil. De cate ori se respecta legea?
Art. 63 (1) Arborii destinați taierii se inventariază si, după caz, in funcție de natura tăierii, se marchează cu dispozitive speciale de marcat de catre personalul silvic imputernicit, in conformitate cu normele tehnice.
Art. 108 (1) Taierea, ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din radacini, fara drept, de arbori, puieti sau lastari din fondul forestier national si din vegetatia forestiera situata pe terenuri din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate, constituie infractiune silvica si se sanctioneaza dupa cum urmeaza: [...]
Desigur ca legislația actuala se poate îmbunătăți. Dar hai pana una alta sa respectam ce avem.
Ca dai un ban unui cerșetor nu înseamnă ca ești mai bun, asa cum semnând o petiție nu te face ecologist!
Dar, ca și concluzie, va indemn sa votați petiția, pentru ca: "Mai bine te rătăceşti într-o pădure virgină, decât fără pădure!" Iar puterea nu e, decât în mâinile noastre: Be the change you want to see in the world!
Na, alt cliseu!
Un reportaj foarte bine facut de catre cei de la "In Premiera" m-a facut sa scriu cateva randuri legate de acest aspect. Recomand :
http://inpremiera.antena3.ro/reportaje/romania-jefuita-75.html
Totodqata, e de vazut, mai ales cei ultra mandri de orasul lor, si partea 2, cu Baia Mare si Cluj Napoca, alte realitati made in romania:
http://inpremiera.antena3.ro/reportaje/pe-un-picior-de-iad-76.html
Extra:
miercuri, 3 august 2011
Nu vreau sa-i ridic in slavi pe olandezi, pentru ca au si ei niste specimene avare si de o nesimtire iesita din comun. Dar, au realizat niste campanii sociale excelente, pertinente si cu un mesaj discret, dar clar, fara a jigni, fara a incuraja prostia (cum se intampla la noi). Totul se rezuma in a transmite cetatenilor un sfat sincer si simplu: Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face. :)
La noi, in ro, orice actiune de a educa poporul, de a critica si stopa lipsa bunului simt, sfarseste prin a promova gradul de incultura si lipsa de bun simt. Trist.
Dar cum spun eu de obicei, ca majoritate inseamna normalitate ( si in Romania asta ma face sa ma regasesc in minoritate) , nu e de mirare ca nu suntem in stare sa ne educam, sa pretuim viata si natura, sa iubim frumosul si sa ne respectam unii pe altii. Pentru ca, oricum am lua-o, una din marile probleme din Romania este lipsa respectului fata de aproapele nostru si asta se vede peste tot: in politica, in trafic, in relatia cu autoritatile, in servicii, in parteneriate, in timpuri de criza. :)
Sa lasam totusi vorbaria, si sa urmarim aceste clipuri dragute care spun multe.
1.
2.
3.
4.
5.
6.
Pentru mai multe pareri si opinii, recomand cu incredere (desi am o parere extrem de prosta, din proprie experienta, despre romanii de peste hotare) doua posturi de pe un alt blog, unde am gasit eu clipurile. Exista si exceptii de la regula, recunosc, si ele fac diferenta. :)
http://amsterdaminromana.wordpress.com/2009/02/26/de-ce-societatea-olandeza-nu-naste-pitzipoance-si-cocalari/
http://amsterdaminromana.wordpress.com/2009/03/23/antimitocanie-olandeza-vs-antimitocanie-de-bucuresti/
La noi, in ro, orice actiune de a educa poporul, de a critica si stopa lipsa bunului simt, sfarseste prin a promova gradul de incultura si lipsa de bun simt. Trist.
Dar cum spun eu de obicei, ca majoritate inseamna normalitate ( si in Romania asta ma face sa ma regasesc in minoritate) , nu e de mirare ca nu suntem in stare sa ne educam, sa pretuim viata si natura, sa iubim frumosul si sa ne respectam unii pe altii. Pentru ca, oricum am lua-o, una din marile probleme din Romania este lipsa respectului fata de aproapele nostru si asta se vede peste tot: in politica, in trafic, in relatia cu autoritatile, in servicii, in parteneriate, in timpuri de criza. :)
Sa lasam totusi vorbaria, si sa urmarim aceste clipuri dragute care spun multe.
1.
2.
3.
4.
5.
6.
Pentru mai multe pareri si opinii, recomand cu incredere (desi am o parere extrem de prosta, din proprie experienta, despre romanii de peste hotare) doua posturi de pe un alt blog, unde am gasit eu clipurile. Exista si exceptii de la regula, recunosc, si ele fac diferenta. :)
http://amsterdaminromana.wordpress.com/2009/03/23/antimitocanie-olandeza-vs-antimitocanie-de-bucuresti/
marți, 21 decembrie 2010
In Prag de sarbatori, nu pot sa nu ma gandesc si la femeile, mamele sau nevestele abuzate din romania. Pentru ca, limitandu-ne la lumea civilizata, aici in romania procentul celor aflate in suferinta fizica, dar mai ales psihica, e cel mai mare. Prea mare.
Si tinand cont ca excesele de alcool nu ezita sa apara in aceasta perioada, nu pot decat sa va rog, pe voi toti, sa nu fiti indiferenti, sa deschideti ochii si sa ajutati, intervenind!
Filmul complet, care merita vazut, il gasiti la: http://www.nuepoveste.ro/film
Mai multe, aici, si bineinteles, pe site-ul nuepoveste.ro
Craciun Fericit!
marți, 23 noiembrie 2010
Romanian Stray Dogs
.
.
Chicago, USA. Host: Cody Barbu
Invitat dl. Radu Termure. Felicitari.
Watch and learn!
Invitat dl. Radu Termure. Felicitari.
Watch and learn!
Enjoy!
joi, 7 octombrie 2010
[Later Update] Astazi, joi, 25 Noiembrie, bratner impreuna cu membrii (presupun) 'let's do it' au venit si au incarcat inca o gramada de gunoaie.
P.S. A mai ramas una bucata gramada de gunoaie in drum (vezi poza 2)
[Later Update] Astazi, 21 Noiembrie, majoritatea sacilor sunt tot acolo, in drum, si asteapta responsabilii sa-si faca datoria.
[Later Update] Astazi, 5 Noiembrie, o echipa bratner + reprezentanti ai primariei au venit in zona si au ridicat o parte din saci. Dar Majoritatea sacilor au ramas.
[Later Update] Astazi, 4 Noiembrie, gunoaiele sunt tot aici, si tot mai imprastiate.
P.S. A mai ramas una bucata gramada de gunoaie in drum (vezi poza 2)
[Later Update] Astazi, 21 Noiembrie, majoritatea sacilor sunt tot acolo, in drum, si asteapta responsabilii sa-si faca datoria.
[Later Update] Astazi, 5 Noiembrie, o echipa bratner + reprezentanti ai primariei au venit in zona si au ridicat o parte din saci. Dar Majoritatea sacilor au ramas.
[Later Update] Astazi, 4 Noiembrie, gunoaiele sunt tot aici, si tot mai imprastiate.
O alta perspectiva
Pe 25 septembrie a.c. s-a desfasurat campania 'Hai sa curatam Romania intr-o singura zi!'. A doua zi, o strada din municipiul Cluj Napoca a fost invadata de gunoaiele de pe campurile din apropiere. La aproape doua saptamani de la eveniment, sacii sunt tot acolo. La intrebarea 'cine?', localnicii afirma: 'ecologistii!'.
Tinand cont ca aceasta campanie a avut ca scop strangerea si ridicarea gunoaielor (lasate in urma de un alt tip de gunoaie) pe parcursul unei zile, nu-mi prea fac sperante ca acestea vor disparea prea curand. Mai ales ca unele sunt 'depozitate' pe principiul 'gramada cere varf', gramada care se gaseste acolo, in acelasi loc, de ani de zile.
Nu am sunat 'nicaieri' pentru a aduce la cunostinta organizatorilor faptul ca acesti saci nu au fost ridicati. Motivul: Clujul s-a laudat cu cel mai mare numar de voluntari, cu cea mai mare cantitate de gunoi stransa, daca nu ma insel. Ma gandesc ca avand la dispozitie un numar mare de resurse disponibile, o verificare ulterioara daca a venit cineva sa ridice gunoaiele adunate era floare la ureche. Era...
Personal, n-am considerat aceasta campanie o solutie pentru Romania. N-am considerat o astfel de actiune avand ca finalitate responsabilitatea romanilor. No way. Dar, fiecare are dreptul sa aiba pareri. Facand abstractie de acest aspect, se poate lua in calcul urmatorul scenariu: te trezesti dimineata cu zeci de saci de gunoi la tine la poarta. Sau, drumul se ingusteaza din cauza gunoaielor aparute peste noapte care invadeaza carosabilul. Si persista... si persista... Ca o fi rosal de vina, ca o fi dorel de vina, ca sunt eu de vina, ca n-o fi nimeni de vina, watever... nimeni nu cauta vinovati. E o alta viziune.
"Vă mulţumim tuturor, pentru că aţi crezut, pentru că ne-aţi susţinut în tot acest timp, pentru că aţi făcut curăţenie împreună cu noi. În toată ţara, într-o singură zi!
We Did It, Romania!"
miercuri, 28 iulie 2010
In traducere libera: "posedati de socializarea online" (nu ai cont de facebook/twiter/hi5, etc, nu existi). Pasii pentru auto-exorcizare:
5 Steps to kicking the habit
Sa vedem totusi za real addicted in action:
from www.stopwritingonmywall.com
Apropo, a aparut Starcraft 2 :D
5 Steps to kicking the habit
- Admit you have a problem but don't tweet about it.
- Accept that you don't need upvotes to feel validated.
- Understand the risks of poking strangers.
- Repeat after me: "Twitter and alcohol don't mix".
- Don't go cold turkey! Just delete one friend a day.
Sa vedem totusi za real addicted in action:
from www.stopwritingonmywall.com
Apropo, a aparut Starcraft 2 :D
marți, 18 mai 2010
Statisticile arată că pentru un român e mai riscant să treacă strada decât să meargă la război.
România campioana UE la numărul de morţi pe şosele. În primele patru luni ale acestui an, 467 de persoane au murit la noi în ţară în urma accidentelor rutiere cauzate de viteza la volan. Spre comparaţie în Afganistan au murit de la începutul anului 197 de soldaţi ai coaliţiei, iar în Irak, 27. Cu alte cuvinte, pentru un român este mai riscant să treacă strada decât să meargă la război.
http://www.adevarul.ro/locale/cluj-napoca/VOCEA-ARDEALULUI-nevoie-permise-bolid_0_263374045.html
România campioana UE la numărul de morţi pe şosele. În primele patru luni ale acestui an, 467 de persoane au murit la noi în ţară în urma accidentelor rutiere cauzate de viteza la volan. Spre comparaţie în Afganistan au murit de la începutul anului 197 de soldaţi ai coaliţiei, iar în Irak, 27. Cu alte cuvinte, pentru un român este mai riscant să treacă strada decât să meargă la război.
http://www.adevarul.ro/locale/cluj-napoca/VOCEA-ARDEALULUI-nevoie-permise-bolid_0_263374045.html
duminică, 15 noiembrie 2009
Daca vreodata v-ati gandit sa donati cat de putin pentru o asociatie non profit acum este momentul sa o faceti . In Romania ROmaniaAnimalRescue este o asociatie care face posibile multe din lucrurile deosebite de pe acest blog .Best Friends dubleaza sumele donate in limita a 3000$ deci sunteti invitati sa accesati http://network.bestfriends.org/groups/romania_animal_rescue/default.aspx. Nu ezitati !!"
Best Friends Donation Match Challenge
Between November 9 and December 4, donations made to Romania Animal Rescue through the Best Friends network will be met with an equal donation by Best Friends. Just click this link to get you to the Best Friends Network. Then click the Donate button on the right-hand side of the page.
Eu recomand cu incredere sa intrati pe site-ul acestei organizatii si sa cititi detalii despre realizarile lor, sa va convingeti singuri de eforturile acestei echipe care FACE ceva, sterilizand la greu animale fara stapan:
P.S. [Vesti bune] Sterilizari gratuite la Cluj!! Si, cel mai important, sunt realizate de profesionisti!!
"Doamna Nancy Janes, presedintele organizatiei non-profit Romanian Animal Rescue, va trimite in luna aprilie 2010 patru medici (Dr. Olson, Dr. Rose, Dr. Aurelian Stefan si Dr. Petrisor) in Cluj-Napoca care vor dispune de fonduri suficiente pentru a steriliza/castra si a trata cateva sute de caini/pisici fara stapan.
Rugam acele persoane din Cluj-Napoca si din zonele invecinate, care ingrijesc sau cunosc astfel de animalute sau detin caini/pisici si nu au posibilitatea financiara de a le steriliza/castra sau trata, sa ne contacteze.
De asemenea aceste persoane se pot inscrie pentru sterilizare/castrare sau tratare si la clinica veterinara Biovet, situata pe strada Primaverii, fara numar (langa statia Petrom) (Orar: Luni - Sambata 9 - 21, Duminica 10 - 14) sau la cabinetul veterinar Veterinarius, situat pe strada Callatis numarul 3 (Orar: Luni - Vineri: 9 - 16), Cluj-Napoca."
Rugam acele persoane din Cluj-Napoca si din zonele invecinate, care ingrijesc sau cunosc astfel de animalute sau detin caini/pisici si nu au posibilitatea financiara de a le steriliza/castra sau trata, sa ne contacteze.
De asemenea aceste persoane se pot inscrie pentru sterilizare/castrare sau tratare si la clinica veterinara Biovet, situata pe strada Primaverii, fara numar (langa statia Petrom) (Orar: Luni - Sambata 9 - 21, Duminica 10 - 14) sau la cabinetul veterinar Veterinarius, situat pe strada Callatis numarul 3 (Orar: Luni - Vineri: 9 - 16), Cluj-Napoca."
sâmbătă, 24 octombrie 2009
Proiect pentru siguranta copiilor pe internet
Am dat peste un SPOT social extraordinar (din punctul meu de vedere). (Se pare ca) Si NOI stim sa realizam proiecte deosebite, care transmit mesaje cu impact major! Am mai scris, cu ceva timp in urma, un articol ce contine un clip superb.
Proiectul Sigur.info are ca scop navigarea sigură pe Internet a copiilor şi familiei, dar şi conştientizarea părinţilor şi a tinerilor în legătură cu pericolele ce se regăsesc pe Internet.
Site-ul Sigur.info vine în întâmpinarea părinţilor, educatorilor, învăţătorilor şi profesorilor cu sfaturi legate de siguranţa copiilor lor în mediul virtual şi răspunsuri la unele problemele cu care se pot confrunta la diferite vârste.
Pentru tinerii utilizatori se regăsesc informaţii utile despre ce ar trebui să ştie când se aventurează în descoperirea Internet-ului, cum trebuie să reacţioneze în anumite circumstanţe, unde şi cui trebuie să se adreseze în momentele în care situaţiile îi depăşesc. Tot pe Sigur.info se regăsesc resurse informative şi site-uri mai sigure pentru navigarea pe Internet, atât internaţionale, cât şi din România.
Din luna septembrie 2008, Sigur.info a devenit nodul unic naţional INSAFE – reţeaua europeană de noduri naţionale care coordonează activităţile de conştientizare a securităţii pe Internet în Europa. Proiectul “Sigur.info” va fi finanţat de către Uniunea Europeană, încadrându-se în activităţile programului Safer Internet Plus al Comisiei Europene. Programul militează pentru utilizarea pe principii etice şi morale a informaţiilor online şi a tehnologiilor comunicaţionale, având mai ales ca prioritate protecţia copiilor şi tinerilor.
Prin proiectul Sigur.Info se va crea acest nod naţional destinat siguranţei pe Internet, ce va avea trei componente: un centru AWARENESS (pentru promovare şi conştientizare), o linie de informare HELPLINE şi o linie de raportare HOTLINE.
Sigur.info este realizat în colaborare cu Fundaţia “Salvaţi Copiii” România şi Centrul FOCUS (Centrul Român pentru copii dispăruţi şi Exploataţi Sexual). De asemenea, din luna septembrie 2008, Sigur.info reprezentă nodul Insafe în România.
Proiectul Sigur.info a fost initiat de catre Salvati Copiii Romania, Positive Media si Focus - Centrul Roman pentru Copii Disparuti si Exploatati Sexual in cadrul programului Safer Internet plus al Uniunii Europene.
Continutul website-ului Sigur.info atinge trei obiective:
1. Constientizarea parintilor, a copiilor si a tinerilor in privinta avantajelor utilizarii Internetului, dar si asupra pericolelor reale care pot aparea in mediul virtual;
2. Informarea parintilor si cadrelor didactice prin sesiuni de informare, cunostinte si sfaturi legate de siguranta copiilor in mediul virtual si raspunsuri la unele probleme cu care se pot confrunta la diferite varste;
3. Resurse online - legaturi catre site-uri si solutii privind navigarea in siguranta pe Internet.
,
miercuri, 30 septembrie 2009
Duminica 4 octombrie 2009 ora 18:30 Muzeul de Arta din Craiova 4 octombrie 1226, Sfantul Fransisc de Asissi, ocrotitorul animalelor, alaturi de cei care au scris "cantecul creaturilor", (sora luna si sora soare) au luminat si mangaiat viata animalelor.Data de 4 octombrie a devenit o sarbatoare : Ziua animalelor. Asociatie de protectie a animalelor "Suflete Nevinovate"... va invita la o actiune caritabila ... avand ca scop construirea unui nou adapost pentru cainii comunitari , la standarde europene Invitati :Roxana Ionescu si Printesa Briana Caragea "Sa salvam cainii comunitari din Craiova" .. actiune sustinuta de creatorul de moda Catalin Botezatu prin prezentarea colectiei : "Houte Couture Fashion Show" Contributiile vor fi donate Asociatiei :Suflete Nevinovate Craiova |
joi, 24 septembrie 2009
Eu mi-am scris aici parerea despre acest subiect.
17.09.2009
Desfasurata sub forma de 6 spoturi tv, 3 spoturi radio si afise, campania de informare "Sterilizeaza. Stop abandonului" propune intregii populatii sa-si sterilizeze cainele si inca unul de pe strada.
Exista o stransa legatura intre cainii cu stapana si cei de pe strada, si anume ca foarte multi pui sunt aruncati la nastere pe strada: la tomberoane, langa blocuri, la marginea orasului, in padure.
Campania are ca protagonisti actorii Monica Davidescu, Alexandra Velniciuc, Gabriela Popescu, Marius Florea Vizante, avocat Paula Iacob, Marius Marinescu-initiatorul legii de protectie a animalelor.
Initiatorii campaniei sunt Casa de Productie “Art Seven”, actrita Monica Davidescu si Asociatia pentru protectia animalelor “Cutu, cutu”. Miercuri, 9 septembrie 2009, a avut loc lansarea in incinta Teatrului Metropolis.
Consiliul National al Audiovizualului-CNA apreciaza ca spoturile campaniei “Sterilizeaza. Stop abandonului” pot fi difuzate in regim de campanie non-comerciala prin intermediul posturilor de radio si televiziune.
Cu acest prilej va solicitam DIFUZAREA GRATUITA a spoturilor si printurilor, ca mesaje educative si sociale.
Desfasurata sub forma de 6 spoturi tv, 3 spoturi radio si afise, campania de informare "Sterilizeaza. Stop abandonului" propune intregii populatii sa-si sterilizeze cainele si inca unul de pe strada.
Exista o stransa legatura intre cainii cu stapana si cei de pe strada, si anume ca foarte multi pui sunt aruncati la nastere pe strada: la tomberoane, langa blocuri, la marginea orasului, in padure.
Campania are ca protagonisti actorii Monica Davidescu, Alexandra Velniciuc, Gabriela Popescu, Marius Florea Vizante, avocat Paula Iacob, Marius Marinescu-initiatorul legii de protectie a animalelor.
Initiatorii campaniei sunt Casa de Productie “Art Seven”, actrita Monica Davidescu si Asociatia pentru protectia animalelor “Cutu, cutu”. Miercuri, 9 septembrie 2009, a avut loc lansarea in incinta Teatrului Metropolis.
Consiliul National al Audiovizualului-CNA apreciaza ca spoturile campaniei “Sterilizeaza. Stop abandonului” pot fi difuzate in regim de campanie non-comerciala prin intermediul posturilor de radio si televiziune.
Cu acest prilej va solicitam DIFUZAREA GRATUITA a spoturilor si printurilor, ca mesaje educative si sociale.
Sursa, fapte, cifre, pareri:
miercuri, 16 septembrie 2009
Comunicat de presa 15.09.2009:
Nota:
"Ati dezinformat opinia publica spunand ca in 2006 un caine a omorat un japonez care lucra la Ambasada Japoniei.Fals.Eu am pus pe rol procesul de eliberare a catelusei Bosquito.Amprentele canine si investigatiile au dovedit ca japonezul fusese muscat de un caine de lupta.Acesta este motivul pentru care procurorul a dispus eliberarea catelusei,care,spre stiinta dv. nu prea avea dinti,avand 12-13 ani.A fost gasita NEVINOVATA.In plus,japonezul nu lucra la ambasada Japoniei,ci avea o fabrica si nu-si platise muncitorii de sase luni.Acestia il amenintasera cu moartea.Pentru a evita un scandal diplomatic s-a ordonat prinderea cainilor din zona si desemnarea aleatorie a unuia din cei 11 caini prinsi pe post de acar Paun."
...
joi, 6 august 2009
Pentru ca:
- oricand ai putea fii TU cel din ambulanta
- una din trei operatii se amana din lipsa de sange
- doar 1.7% din populatia romaniei doneaza
- nu e nevoie ca DOAR rudele, prietenii, colegii sau cunostintele in suferinta, pe masa de operatie sa te faca sa te duci sa donezi (asta mi se pare cel mai penibil!).
- nu trebuie sa fii indiferent si las
- pentru ca scuza cu "Mi-e frica, daca mi se face rau?" nu sta in picioare, e zero!
- etcccccc
vineri, 31 iulie 2009
Nu pot decat sa ma bucur la aflarea unei asa minunate vesti ;)
Asa ca: ADOPTATI !
sursa: citynews.ro
joi, 23 iulie 2009
Ma gandeam eu la un moment dat ce bine ar fi ca muntele sa fie munte si padurea padure, iar ecosistemul sa gazduiasca in PACE numeroasele specii de animale si plante de la noi. Insa, dupa cum stim, asa ceva nu e posibil in Ro. Distrugem tot ce putem, din teribilism, ignoranta, prostie si lipsa de educatie. Ca taiem padurile, asta e la ordinea zilei. Dar ca violam in ultimul hal salbaticia naturii, asta nu stie chiar toata lumea.
Evz a venit cu un articol interesant, de unde readau 'cateva' fragmente.
Amatorii de enduro, călare pe ATV-uri sau motociclete, distrug de trei ani încoace Munţii Ţarcu, din judeţul Caraş-Severin, fără ca autorităţile să ia vreo măsură.
Munţii Ţarcu, arie protejată UE şi parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000, este luată cu asalt de amatorii de senzaţii tari. Puţini ştiu că aici creşte floarea de colţ, monument al naturii, că aici trăiesc lupi şi râşi sau că la altitudinea maximă de 2.192 de metri se întind circa 60.000 de hectare care trebuiau să rămână nealterate. Puţin a contat asta pentru cei care, în ultimii ani, au bătut traseele pe două sau patru roţi şi au contribuit insistent la resculptarea muntelui.
Acum trei ani, Romsilva a invitat practic toţi amatorii de andrenalină să cucerească muntele pe trasee bătute până atunci numai de vânt. Acum, aerul miroase a noxe de eşapament, în loc de talăngile oilor se aud motoare ambalate isteric, păşunile au crăpat sub insistenţa roţilor, astfel că traseele par nişte cicatrici dureroase.
Pe 31 mai 2006, Federaţia Română de Motociclism, Automobil Clubul Român şi Regia Naţională a Pădurilor (RNP) Romsilva au dat startul distrugerii, după ce au încheiat un protocol pentru „realizarea de manifestări competiţionale sau turistice, interne sau internaţionale, cu autovehicule şi motociclete de teren pe drumurile forestiere deţinute de RNP”. Acum, mai mulţi investitori se pregătesc să „muşte” din munte, cu hoteluri moderne, iar alţii plănuiesc să-i capteze vântul, plantând morişti eoliene.
Astfel se distruge un mediu natural unic, cu valoare recunoscută internaţional, care face parte din ultimul peisaj forestier intact din Europa şi pentru care Academia Română şi-a dat deja avizul pentru a deveni un parc naţional.
„Prin păduri, dar mai ales pe păşunea alpină, motocicletele şi ATV-urile au făcut şanţuri adânci. Fiecare ieşire măreşte aria distrusă, tăind noi urme pe lângă cele vechi. Odată stratul vegetal îndepărtat, urmele devin albie pentru torente, se adâncesc, iar degradarea devine ireversibilă”, avertizează Asociaţia Altitudine, formată din alpinişti şi iubitori ai muntelui. „Mediul natural a ajuns în multe locuri într-un stadiu de degradare avansat din cauza numeroaselor incursiuni de turism cu motociclete de tip Enduro, ATV-uri, maşini 4x4 şi snowmobile pe pajiştile alpine, în afara drumurilor publice, acţiuni care încalcă legea”, spune Marius Minea, un reprezentant al asociaţiei.
„Au apărut zeci de kilometri de făgaşe în pământul alpin, care se agravează de la zi la zi. După ce stratul vegetal e îndepărtat de roţile motocicletei enduro sau ale ATV-ului, pământul rămâne descoperit, iar la ploaie intervine eroziunea, apoi alunecările de teren. Ne-am consultat şi cu specialişti: practic, fenomenul este ireversibil. Niciodată în mod natural acestea nu se vor putea reface, ci, din contră. De aceea e iminent să se oprească aceste distracţii şi să intervenim pentru repararea stricăciunilor”, explică arhitectul Octavian Radu Topai.
Asociaţia Altitude a semnalat toate acestea Agenţiei Regionale pentru Protecţia Mediului Timişoara, Agenţiei pentru Protecţia Mediului şi Gărzii de Mediu Caraş- Severin încă din august 2007, dar fără niciun rezultat.
Conform OUG nr. 195/2005, privind protecţia mediului, aprobată prin Legea nr. 265/2006, art. 52, al. 3(d), „pe teritoriul ariilor naturale protejate sunt interzise (…) accesul cu mijloace motorizate care utilizează carburanţi fosili pe suprafaţa ariilor naturale protejate, în scopul practicării de sporturi, în afara drumurilor permise accesului public şi a terenurilor special amenajate”.
Excursiile enduro încalcă şi Directiva UE nr. 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de plante şi animale sălbatice, precum şi ale OUG nr. 57/ 2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice. Natura 2000 este principalul instrument al UE de conservare a naturii în statele membre, care cuprinde o reţea de zone unde specii vulnerabile de plante şi animale trebuie protejate.
PENIBIL!!!!!!!!
Sursa: http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/860325/Muntii-Tarcu-arie-protejata-distrusa-de-ATV-uri--VIDEO/
miercuri, 8 iulie 2009
Intr-un cuvant: ne batem joc de resursele exceptionale pe care le (mai) avem, fauna si flora. Speciile protejate, rezervatiile naturale, tot ce inseamna natura si viata, sunt niste prostii, porcarii pentru poporul roman si pentru autoritatile competente. Cei care le considera importante si vitale, si care lupta pentru a deschide ochii prostimii, pentru a stopa distrugerea habitatului natural (cu tot ce inseamna acesta), nu sunt vazuti decat ca niste ciudati, frustrati, nebuni. Pentru ca normalitate = majoritate. In conceptia celor care nu gandesc, care au ochelari de cal si care vad doar pe termen scurt. E trist.
Cluj: MiG-urile au alungat acvilele din Cheile Turzii
În perioada 21-30 aprilie, la Baza 71 Aeriană „General Emanoil Ionescu” Câmpia Turzii (Luna), s-a desfăşurat exerciţiul bilateral româno-american „Strike Lance 2009”, la care au participat 12 aeronave F-15 ale Forţelor aeriene americane din Europa şi şase aeronave MiG 21LanceR de la Baza 71 Aeriană. Zborurile de antrenament au avut un impact nefericit asupra Rezervaţiei Naturale Cheile Turzii, susţin cercetătorii care monitorizează aria protejată.
„Am observat că un avion de vânătoare se apropie de intrarea din aval a Cheilor şi intră printre pereţii de stâncă, altitudinal mai jos de cuibul locuit de acvilă”, povesteşte biologul Peter Lengyel, martor ocular al momentului în care un MiG a trecut printre stâncile din Cheile Turzii.
Biologul a alertat de altfel întreaga comunitate a iubitorilor de natură, postând o relatare despre cele întâmplate pe grupurile de discuţii de profil de pe internet. Incidentul s-a întâmplat în data de 25 aprilie 2009. După acea dată, perechea de acvile aurii nu a mai fost văzută timp de câteva zile, existând riscul ca aceasta să nu se mai reproducă.
„Am înţeles că, în timpul exerciţiului NATO, piloţii au intrat cu avioanele în Chei. Zgomotul făcut de avioane poate deranja, motiv pentru care cred că acvila şi-a părăsit cuibul. Acesta se află pe o stâncă, Peretele Vulturilor, la circa 70 de metri înălţime”, ne-a explicat Vizauer Csaba, fostul custode al Rezervaţiei Naturale Cheile Turzii, până în luna iulie a anului trecut. Potrivit acestuia, acvila a reapărut abia în 27 mai, când a fost fotografiată de specialişti.
Pasărea s-a reprodus în cele din urmă în acest an, dar pericolul nu a trecut. „Am descoperit că acvila s-a reprodus, însă în zonă au existat şi continuă să existe alte probleme din cauza acestor avioane”, ne-a spus un alt specialist, zoologul Ioan Coroiu, de la aceeaşi universitate.
„Zburam la o mie de metri”
Pe de altă parte, în mod curent, în zonă se antrenează MiG-uri, din cauza cărora există riscul ca acvila să nu se mai reproducă, ne-a spus şi biologul Mihai Puşcaş, de la Universitatea „Babeş-Bolyai”.
Militarii români neagă incidentul. „Ştim că e o rezervaţie naturală, însă nu am primit nicio sesizare în privinţa acvilei. Noi, chiar dacă treceam cu avioanele pe acolo, zburam la o mie de metri altitudine”, ne-a spus colonelul Marian Dobre, purtătorul de cuvânt al bazei aeriene.
Pericol de dispariţie
Acvila aurie, în latină Aquila chrysaetos, este protejată atât la nivel european cât şi naţional. Potrivit Directivelor „Habitate” şi „Păsări” ale Uniunii Europene, transpuse în legislaţia naţională prin ordonanţa de urgenţă 57 din2007, este interzisă deranjarea speciilor protejate în perioada de cuibărit, de hibernare şi de migraţie.
Specia este protejată şi prin Regulamentul Rezervaţiei Naturale Cheile Turzii, potrivit căruia zborul sau practicarea sporturilor cu motor este interzisă în perioada de cuibărit.
„Nu pot spune că militarii au încălcat voit aceste reguli, probabil nici nu ştiau de existenţa acestora”, a spus Vizauer Csaba. România a fost avertizată de Comisia Europeană de două ori la finele anului trecut din cauza nerespectării directivelor privind păsările.
Resurse:
Ultimatum din partea CE pentru Ministerul Mediului
miercuri, 13 mai 2009
"Biserica se supune lui Hristos, asa si femeile barbatilor lor, intru totul. [...]
Astfel si voi, fiecare asa sa-si iubeasca femeia ca pe sine insusi; iar femeia sa se teama de barbat."
( Epistola catre Efeseni a Sfantului Apostol Pavel 5,20-33 )
Vinovăţia şi relaţia de cupluCalitatea unei relaţii de cuplu implică pentru parteneri acceptarea armonizării propriei libertăţi cu experienţa raportării dincolo de „eu”, la „noi”. Chiar dacă relaţia este caracterizată de pasiune, toleranţă, egalitate şi comunicare între parteneri, experienţele de viaţă, pozitive sau negative, se vor răsfrânge asupra cuplului, uneori provocând dezacorduri şi tensiuni.
Atunci când violenţa apare în cuplu şi se manifestă sub orice formă, multe victime sunt învinovăţite de către agresori pentru faptul că nu au reuşit să menţină relaţia de cuplu „perfectă”. Fiind supuse presiunii puterii şi exercitării controlului de către agresori asupra lor, majoritatea victimelor îşi vor consuma energia în direcţia „împăcării”, „mulţumirii” şi „neprovocării” agresorului. Inconştient, prin acceptarea violenţei, victimele pot continua întreţinerea tulburărilor de relaţie, luptându-se cu vinovăţia, care este un mare duşman interior.
În asistenţa psihologică a unei victime a violenţei în familie se recomandă ca şi prioritate evaluarea acestei stări de auto-învinovăţire, pentru ca victimele să înţeleagă şi să îşi asume responsabilitatea doar pentru acţiunile sale şi nu pentru cele ale agresorului.
Comunicarea – factor de risc pentru violenţa în familie
Se crede în mod greşit că pentru bărbaţii violenţi este definitorie lipsa abilităţilor de a comunica sau de a-şi exprima sentimentele. Realitatea infirmă această idee, printre altele chiar prin comportamentul agresorului din aşa-zisa „fază de miere” care poate urma după incidentele de violenţă în familie: bărbatul pare că regretă, cere iertare, promite că nu va mai repeta...
Actele violente diferă în motivaţie în felul în care ele se exprimă, astfel încât trăsăturile de personalitate nu determină în mod singular comportamentul violent al individului. Ar fi foarte simplist să credem că o trăsătură de personalitate este răspunzătoare de comportamentul violent exprimat simbolic sau fizic de către personalitatea umană. Trăsături de personalitate precum insuficienta dezvoltare sau chiar absenţa autocontrolului, nivelul scăzut sau absenţa empatiei, conflictualitatea şi agresivitatea, intoleranţa la frustrare, nivelul de inteligenţă şi cel de instrucţie, imaginea de sine negativă şi stima de sine redusă, dispoziţia naturala către adicţii, sunt ingredientele frecvente ale comportamentului violent.
„Nu se va mai întâmpla”
Cele mai multe victime ale violenţei în familie se simt responsabile pentru comportamentul agresorului şi se acuză pe sine pentru incidentele de violenţă. Ele cred că agresorul are dreptul să fie violent şi ajung să îi dea dreptate atunci când acesta le blamează, minimalizând chiar ele actele de violenţă. Gândul că trebuie să rabde pentru că „...violenţa se va opri odată şi-odată...” este un gând periculos, care menţine victima în postura de izolare, neajutorare, pasivitate şi neputinţă. În realitate, violenţa în familie nu se opreşte de la sine, deoarece acest fenomen are un caracter ciclic. Între două incidente violente pot să apară momente de acalmie, de tandreţe din partea agresorului, momente în care acesta promite solemn că “nu se va mai întâmpla”. În această situaţie victima este convinsă în a acorda încă o şansă agresorului, dar de fapt se pregăteşte terenul pentru noi episoade violente.
Un prim pas pe care îl pot face victimele este ca ele să nu mai accepte violenţa, să nu o mai considere o „afacere de familie” şi să ceară ajutor specializat. Intrarea într-un program de asistenţă a victimelor le va facilita acestora accesul la consiliere psihologică şi juridică gratuită, precum şi la asistenţă socială, pentru a fi ajutate să înţeleagă complexitatea efectelor violenţei în familie şi pentru a putea lua cele mai bune decizii pentru propria viaţă şi siguranţă.
Sexul tare şi sexul slab
Violenţa în familie este favorizată în mare parte de valori şi convingeri dobândite prin învăţare socială, care duc la o împărţire rigidă a rolurilor şi aşteptărilor pe care le avem de la “sexul tare” şi “sexul slab”. Se crede în mod greşit că femeia (pentru că femeile sunt în proporţia cea mai mare victime ale violenţei în familie, de multe ori împreună cu copiii) trebuie să se supună necondiţionat bărbatului şi că “femeia trebuie bătută din când în când”. Aceste stereotipuri întreţin starea de ruşine şi vinovăţie şi consolidează sentimentele de neajutorare, pasivitate şi neputinţă pe care le trăiesc cele mai multe dintre femeile agresate în familie, făcând şi mai dificil de rupt cercul vicios al violenţei, chiar şi în cazurile în care victima are şansa de a pleca din relaţie. De cele mai multe ori, victimele se auto-acuză pentru cele întâmplate şi se simt responsabile pentru comportamentul celui care le agresează. Cred că agresorul are dreptul să fie violent şi ajung să-i dea dreptate când le blamează, spunând “este vina mea, trebuia să mă fi purtat altfel...”.
Frecvent, se crede că dacă victima este femeie, trebuie să fi generat incidentul de violenţă prin felul în care s-a comportat, sau prin faptul că nu şi-a îndeplinit cu succes rolul deja prescris, constând în a fi blândă, supusă, ascultătoare. În realitate, responsabilitatea pentru agresiune este a făptaşului 100 %, indiferent de cum se comportă victima sau cum este ea!
Oricine trebuie să ştie că are dreptul de a trăi în siguranţă în propria casă, că violenţa nu are justificare şi că vina aparţine în totalitate celui care agresează.
„...nimeni nu mă poate ajuta sau salva...”
Denunţarea actelor de violenţă din propria familie sau intrarea victimelor într-un program de asistenţă specializat este de multe ori dificilă, datorită următoarei false credinţe: „...nimeni nu mă poate ajuta sau salva...”
Realitatea arată că victimele actelor de violenţă în familie trăiesc de regulă o frică intensă, asociată cu teroare şi sentimente de neajutorare. În afară de reexperimentarea traumei, datorită caracterului ciclic al actelor de violenţă în familie, poate exista o evitare permanentă a stimulilor asociaţi cu evenimentele de violenţă, se poate produce o diminuare a reactivităţii victimei la lumea exterioara, denumită "insensibilitate psihica" sau se dezvoltă o hipersenzitivitate la violenţă potenţială. Victima, dacă nu găseşte modalităţi de apărare, va adopta mecanisme prin care să facă faţă şi să mentină potenţialul violenţei la un nivel minim. Cele care se simt incapabile de a face acest lucru adoptă o atitudine pasivă, de neajutorare, asemeni "neputinţei învăţate". Frecvent, victimele declară că se simt copleşite de actele violente şi de aceea le este dificil să reacţioneze altfel decât aşteptând să treacă "furtuna", renunţând la orice apărare.
Demersul oricărui profesionist trebuie să fie susţinut în primul rând de restabilirea siguranţei şi a încrederii victimei în propriile resurse şi în cele externe, care o pot ajuta să gestioneze situaţia de violenţă. Victima se poate adresa Poliţiei, Centrelor destinate Asistenţei Victimelor Violenţei în Familie, serviciilor de Medicină Legală, Unităţilor de Primiri Urgenţe, Direcţiei de Muncă şi Protecţie Socială, Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului. Instituţiile enumerate reprezintă doar o parte din reţeaua inter-instituţională de protecţie, sprijin şi îndrumare pentru victimele violenţei în familie, care le pot oferi ajutorul în apărarea drepturilor şi libertăţilor personale. Analiza evoluţiei celor peste 800 de victime ale violenţei în familie asistate de către Centrul de Prevenire, Monitorizare şi Combatere a Violenţei în Familie Mureş arată că intensitatea şi frecvenţa actelor de violenţă se reduc, dacă victima face primul pas în a rupe cercul violenţei şi solicită sprijinul unei instituţii cu rol şi atribuţii în combaterea violenţei în familie.
Violenţa în familie ca mod de viaţă
Se crede în mod greşit că violenţa în familie este un mod de viaţă sau o cale „sigură” de rezolvare a conflictelor intra-familiale şi care apare doar în anumite categorii sociale, mai ales în familiile sărace sau cu un nivel scăzut de educaţie.
Realitatea este că violenţa se poate întâlni în toate familiile, indiferent de statutul socio-economic, ea reprezentând o problemă de putere şi control, o alegere comportamentală. Acest mit a apărut deoarece există o probabilitate mai mare ca familiile cu resurse crescute să ascundă uneori violenţa mai bine.
Ceea ce asigură menţinerea acestui fenomen şi perpetuarea violenţei în familie de la o generaţie la alta, este toleranţa socială crescută faţă de acesta şi gradul mare de acceptare. Atât timp cât se transmite trans-generaţional, violenţa în familie este văzută ca un lucru „normal”, inerent oricărei familii.
Această aşa zisă „normalitate” cu care mulţi s-au obişnuit, trebuie schimbată. Caracterul instrumental, intenţional şi învăţat ce caracterizează actele de violenţă în familie, precum şi impactul imediat şi pe termen lung asupra victimelor ne dau imaginea unui fenomen grav, complex şi periculos, care trebuie să reprezinte o prioritate pentru programele sociale ale oricărei comunităţi.
„E ceva normal”
Mentalitatea conform căreia violenţa în familie este un lucru “normal”, care “se mai întâmplă” şi care nu trebuie discutat, reprezentând „o afacere privată de familie”, este ancorată puternic încă, în stereotipurile şi miturile din mediul social.
Violenţa în familie nu înseamnă doar o serie întreagă de acte de agresiuni fizice, ci şi forme ale violenţei psihologice, sexuale, sociale şi economice. De cele mai multe ori, manifestările violenţei pot avea puternice componente psihologice, verbale şi emoţionale (înjurături, batjocorire, ameninţări cu bătaia, omor sau sinucidere, înfricoşarea partenerului prin distrugerea obiectelor din casă, folosirea copiilor pentru şantajul sentimental al victimei, etc.), sexuale (constrângere la activităţi sexuale nedorite, provocarea durerii, lovirea organelor sexuale, etc.), economice (atunci când agresorul interzice victimei să aibă un loc de muncă, să aibă bani proprii, etc.) şi sociale prin urmărirea sau izolarea victimei (atunci când agresorul hotărăşte ce poate să facă victima şi ce nu, cu cine se poate întâlni sau împrieteni, etc.).
Realitatea este că violenţa în familie este inacceptabilă şi nu are în absolut nici o împrejurare justificare. Violenţa în familie este o problemă de putere, dominaţie şi control, fiind favorizată în mare parte de convingeri bine înrădăcinate, învăţate sau transmise cultural de la o generaţie la alta. Agresiunile de orice tip sunt alegeri şi acţiuni şi se desfăşoară ciclic, episodul de violenţă survenind după ce agresorul epuizează toate argumentele prin care îşi ţine sub control victima. Indiferent de situaţie, oricine trebuie să ştie că are dreptul de a trăi în siguranţă în propria familie, că nici o agresiune nu este justificabilă şi că vina aparţine în totalitate celui care agresează. Orice om are dreptul de a trăi în siguranţă şi de a fi protejat de violenţă. Rămânerea victimei în cercul violenţei, suferinţa în tăcere, păstrarea secretului şi acceptarea ca normală a violenţei, nu fac altceva decât să protejeze agresorul.
„Îi place, altfel nu ar sta...”
Un stereotip întâlnit frecvent în comunitate este afirmaţia că victimei îi place violenţa.
În realitate victimele preferă să nu vorbească despre actele de violenţă şi să nu ia nici o decizie, dar nu pentru că le place ceea ce li se întâmplă, ci pentru că le este frică de ceea ce se poate întâmpla mai departe.
Niciodată victimele care au intrat în programele Centrului de Prevenire, Monitorizare şi Combatere a Violenţei în Familie, nu vorbeau despre violenţă cu plăcere, dimpotrivă, doreau ca violenţa să înceteze. Formele actelor de violenţă sunt complexe, fiind utilizate în scopul ameninţării, intimidării şi a deţinerii controlului asupra victimei de către agresor, iar izolarea victimei şi lipsirea ei de suport social, face aproape imposibilă ieşirea ei din situaţiile de violenţă fără sprijin sau asistare specializată.
Tema provocării
În psihologia socială, stereotipul este o credinţă sau reprezentare rigidă şi simplificatoare, în general împărtăşită de un grup mai mult sau mai puţin numeros, eventual membrii întregii societăţi, referitoare la instituţii, persoane sau grupuri. Stereotipul ţine adesea de prejudecată, neţinându-se seama de diferenţe şi de nuanţe.
Iată exemplificarea unui stereotip întâlnit frecvent atât la nivel personal, cât şi la nivel cultural în societatea noastră: “Victima provoacă violenţa sau o merită în vreun fel”. Gradul de acceptabilitate al acestei afirmaţii conduce la întărirea faptului că violenţa este o formă acceptabilă de rezolvare a conflictelor din relaţiile interpersonale. Acest stereotip devine manifest într-un context în care valorile legate de acceptabilitatea violenţei ca mijloc de a rezolva un conflict şi caracterul de afacere privată a familiei, dau în mod tacit agresorilor dreptul la control şi putere asupra victimelor.
Este victima vinovată pentru acţiunile agresorului? O “cere” sau o “merită” în vreun fel? Mulţi bărbaţi care îşi bat soţia nu se consideră vinovaţi de faptele lor, susţinând că soţia îi provoacă. Până şi unii prieteni de familie s-ar putea să fie de acord, motivând că e greu de suportat o asemenea soţie, deci nu-i de mirare că soţul îşi iese uneori din fire.
Dar acest lucru înseamnă că învinovăţim victima şi îi găsim o justificare agresorului. În realitate însă, soţiile bătute fac adesea eforturi extraordinare să-l îmbuneze pe agresor.
NIMENI NU MERITĂ SĂ FIE AGRESAT! Responsabilitatea pentru actele de violenţă în familie îi aparţine în totalitate agresorului!
În concluzie: VICTIMA NU PROVOACĂ VIOLENŢA ŞI NICI NU O MERITĂ ÎN VREUN FEL!
Victimele violenţei în familie au nevoie să fie în siguranţă, să fie ascultate, să fie informate, să fie respectate, să poată alege, să fie crezute, să fie ajutată să înţeleagă că nu este vinovată pentru acţiunile agresorului, să fie ajutate să înţeleagă complexitatea violenţei în familie şi efectele ei.
Fără cunoaşterea particularităţilor intenţionale şi instrumentale ale fenomenului violenţei în familie şi fără conştientizarea stereotipurilor existente, există un risc mare de revictimizare din partea persoanelor sau a instituţiilor care asistă cazurile de violenţă în familie.
În lume
• cel puţin una din trei femei a fost bătută, forţată să facă sex sau abuzată pe perioada vieţii, conform unei cercetări bazate pe 50 de sondaje din întreaga lume
• o cincime din femei declară că au fost abuzate sexual înainte de vârsta de 15 ani
• anual 500.000 de femei mor ca urmare a sarcinii sau a naşterii – un număr care a variat prea puţin în ultimii 20 de ani
• violenţa împotriva femeii omoară mai multe femei decât accidentele rutiere şi malaria împreună, conform estimărilor Băncii Mondiale
• aproape 70% dintre victime au fost ucise chiar de către partenerii lor de viaţă, arată Organizaţia Mondială a Sănătăţii
• procentul femeilor din ţările în curs de dezvoltare care sunt victime ale violenţei în timpul sarcinii variază între 4% şi 20%, conform European Journal of Public Health
• în 48 de sondaje realizate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii în întreaga lume, între 10% şi 69% dintre femei au raportat că au fost abuzate fizic de partenerul intim la un moment dat în viaţă
• violul sistematic, folosit ca armă de război, a marcat milioane de femei şi adolescente şi le-a lăsat infectate cu HIV/SIDA
• cel puţin 60 de milioane de fete „lipsesc” din populaţia mai multor ţări ca rezultat al avortului selectiv sau al neglijenţei
• cel puţin 130 de milioane de femei au fost supuse mutilării genitale; alte 3 milioane sunt expuse în fiecare an riscului de a fi victimele acestei practici degradante şi periculoase
• crimele „pentru onoare” iau viaţa a mii de femei în fiecare an, în special în vestul Asiei, nordul Africii şi în unele părţi din sudul Asiei
În România
• una din trei femei a declarat că a fost abuzată fizic sau verbal de către partenerul de viaţă, conform Studiului Sănătăţii Reproducerii 2004
• în primele cinci luni ale anului 2008 au avut loc cu 21,3% mai multe violuri urmate de moartea victimei faţă de perioada similară a anului 2007, peste 50% dintre acestea în mediul rural, conform datelor Poliţiei Române
• violenţa în familie este preponderent îndreptată împotriva femeilor: în 2006 dintr-un total de 9372 de victime, 5160 au fost femei, iar în 2007 dintr-un total de 8787 de victime, 5794 au fost femei, conform datelor ANPF
• 69 de femei au murit din cauza violenţei în familie numai în 2006 şi 69 în 2007, tendinţa fiind în creştere, conform datelor ANPF
• numai în Bucureşti în perioada 2006-2007 au fost înregistrate 968 de cazuri de violenţă împotriva femeii în familie, 10 decese ca urmare a violenţei şi 47 de violuri în stradă, conform datelor Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti
• o cercetare la nivel naţional lansată în 2003 de Centrul Parteneriat pentru Egalitate arăta că: 827.000 de femei au suportat în mod frecvent violenţă în familie sub diferite forme, 739.000 de femei au fost insultate, ameninţate sau umilite, mai mult de 320 de femei au fost abuzate fizic şi un număr similar au suferit abuzuri care au dus la restrângerea forţată a relaţiilor sociale, peste 70.000 de femei au fost abuzate sub forme multiple, inclusiv sexual.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)