Se afișează postările cu eticheta trist. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta trist. Afișați toate postările

duminică, 9 martie 2014

Cum se abandoneaza o pisica




Ce constituie abandonul din punct de vedere legal?

(1^1) Constituie infractiuni următoarele fapte:

  •  ART. 6. f) abandonarea si/sau alungarea unui animal a carui existenta depinde de îngrijirea omului;
  •  ART. 6^1:Abandonul constă în lăsarea unui animal aflat în proprietatea si ingrijirea omului, pe domeniul public, fara hrana, adapost si tratament medical. 

Si atentie:

    (3) Infractiunile prevazute la alin. (1^1) se sanctioneaza dupa cum urmeaza

  •  cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă penala de la 1.000 lei la 10.000 lei si confiscarea animalelor;

Eu zic ca merita macar 100 de milioane de lei vechi amenda, asa, sa scape de puscarie.

http://www.ansvsa.ro/documente/1%20Lege_205_2004-privind_protectia_animalelor_188ro.pdf


marți, 16 octombrie 2012

Muslim demographics! Facts!




joi, 9 august 2012

[RE] Invitatie la meditatie!

Miercuri, 3 februarie 2010

"Am nevoie de sange."
"Nu am donat niciodată sânge! Niciodată! De când sunt diagnosticat cu leucemie, cel mai deprimant gând este că nu am ajutat pe nimeni în acest fel până azi. De ce? Pentru ca am fost un egoist, un idiot care a considerat că a dormi mai mult într-o dimineaţă după ce m-am uitat seara la vreun serial era mai important decât a oferi o fărâmă de viaţă cuiva care are nevoie. Ale cărui dileme profesionale nu-i mai lăsau loc pentru 2-3 ore cât durează o donaţie de sânge, cu tot cu drumul până la centrul de donaţie.
Fac un apel la voi să nu faceţi ca mine! Staţi puţin şi gândiţi-vă la ce pot însemna cele 2-3 ore din timpul vostru pentru alta fiinţă umană!
Continuând la fel de egoist, puteţi începe donând pentru mine. [...]".

"Voi aveti mustrari de constiinta?"
"De când am aflat de boala mea, eu am. Sau mai bine zis am avut; reuşesc să trec peste şi să mă întorc la atitudinea caştigătoare. Promiţându-mi că o să fiu alt om dupa ce se termină toate astea.
Aşadar, de ce m-ar putea mustra pe mine un conştiinţa?
În primul rând aş fi putut dona şi eu sânge în mod constant. Eram perfect in stare să fac acest gest umanitar pentru semenii mei. Aş fi putut deveni donator de celule stem pentru oamenii care au nevoie de transplant de maduva.
În al doilea rând, aş fi putut fi mai aproape de oamenii dragi, de familie, de prieteni. Aş fi putut face mult mai mult pentru a-i ajuta să treacă peste momentele grele. Şi ar fi fost suficiente nişte vorbe bune, ar fi fost suficient să mă interesez mai des de ei, de lucrurile mărunte care li se întâmplă zi de zi. Aş fi putut lua parte la mai multe din bucuriile lor, ca să fie şi mai mari.
Cu o parte din veniturile mele puteam ajuta nişte oameni să-şi rezolve probleme de sănătate. Uneori oameni pe care-i cunosc de mult, oameni aproape de mine, chiar sub nasul meu.
Dar regretele sunt acum tardive. Tot ce pot să fac e să-mi promit mie însumi că toate astea o să se schimbe după ce ies de aici. Am deci încă un motiv puternic să lupt în continuare.

Gândurile de mai sus nu sunt o invitaţie la tristeţe şi la mâhnire. Sunt o invitaţie la reflecţie şi la a redescoperi persoanele şi lucrurile importante şi frumoase din viaţa noastră. Bucuraţi-vă de ele aşa cum mă bucur şi eu acum de fiecare gând de susţinere pe care-l primesc direct, telefonic sau prin orice alte mijloace de la persoanele apropiate sau dimpotriva putin cunoscute sau chiar necunoscute."



Acum, Daniel are nevoie de ajutorul vostru. Operația nu se poate efectua decât in strainatate, unde costurile ajung la 120.000E - 150.000E. Nu dispune inca decat de 20.000 E, stransi din donatii, etc. Asadar, orice ajutor e binevenit.

Asteptam cu nerabdare sa te faci bine si sa te tii de promisiuni ;)


-----------------------
19 Mai 2012
E mesajul lui catre mine si catre voi toti.
In ultima saptamana, de cate ori am vorbit, Madalin mi-a zis mai mult ca oricand sa ma bucur de viata.
As mai adauga: Imbratisati viata si lasati-o sa va imbratiseze. Iubiti-o azi si maine, dar mai ales azi, pentru ca de ziua de maine nu sunteti siguri. Luati cu ambele maini ce va ofera si oferiti la randu-va. Pretuiti-o. Este cel mai minunat dar pe care il primim vreodata.
Nu e loc acum de furie, de intrebari cu “de ce”. Le-am pus si noi vreme de aproape 3 ani, uneori mai mult, alteori mai putin. E loc de Dumnezeu, de liniste si de acceptare. Intr-o cursa nebuna, cel putin nebuna in sufletul meu, cand si avionul parea ca se misca cu viteza melcului, iar taxi-ul de la aeroport la spital chiar statea pe loc, Dumnezeu ne-a aratat din nou clar ca ne iubeste. Si ne-a lasat ragaz cateva zeci de minute sa putem rememora inca o data, zambind, clipe minunate pe care le-am trait impreuna timp de 12 ani.
12 ani. E mult, e putin? Ce conteaza! Ce e mult si ce e putin? E atat cat e! Si a fost minunat! Eu una sunt recunoscatoare pentru acesti ani. Pentru ca am iubit si am fost iubita din tot sufletul. Pentru ca am avut alaturi un om extraordinar, care a iubit viata nespus. Sunt recunoscatoare pentru ca Dumnezeu mi-a ascultat ruga ca fiul nostru sa semene cu tatal lui, fara sa stiu ce va urma. Va sunt recunoscatoare voua pentru ca prin solidaritatea voastra ne-ati oferit un ragaz sa strangem amintiri in trei: botezul, plimbarile lungi pe malul marii in prag de toamna, Craciunul din 2010 cu miros de cozonac in casa si brad impodobit.
Cu toata tristetea din suflet, cu tot dorul de el, dar cu acceptarea voii lui Dumnezeu, va spun ca o sa ma bucur de viata. Cel putin o sa incerc. Incet, incet voi reusi. Si cand voi reusi, o sa ma bucur dublu, purtandu-l si pe Madalin in suflet, gandindu-ma si la lucrurile dragi lui si facandu-le.
Si v-as propune sa inlocuiti lacrimile, furia si intrebarile cu cate o amintire frumoasa a fiecaruia dintre voi cu Daniel Madalin. Si sa o asterneti pe hartie. Si cand veti veni sa va luati ramas bun de la el (va voi anunta cand si unde) sa o lasati in dosarul care va astepta cuminte amintirile voastre.
O sa-l pastrez temeinic, iar cand Vladut va mai creste si va intelege, o sa-i citesc ce ati scris si astfel isi va crea imaginea minunata a tatalui sau. Va realiza cata lume l-a iubit, l-a pretuit, l-a admirat pe tatal lui. Si mai ales de ce.
Si ca sa va conving ce ati reusit sa faceti prin solidaritatea voastra, priviti aici:



Cred ca spune totul.
Si nu plangeti. Madalin e liber acum. S-a dus lin, impacat si linistit.


duminică, 20 noiembrie 2011

Pentru ca sa ne fie mai bine II !


Nu-mi plac jumătățile de măsura. "Acolo unde merge și-așa, nu merge". La fel ca în cazul Let's do it Romania, "Salvați pădurile virgine" din România se vrea o campanie națională de conștientizare, mai mult, a dezastrului în care ne scăldam, dezastru generat de mentalitățile auto-distrugătoare din românia. Da, autodistrugatoare, pentru ca atunci când îți bați joc de natura în care trăiești, mai devreme sau mai târziu, tu sau urmașii tai veți suporta ireversibilele consecințe ale propriilor fapte. Poa sa-l considerați clișeu, dar e demonstrat ca fără viata, muntele vine peste tine.

Revenind, nu pot sa nu remarc doza de ipocrizie din aceasta campanie. Nu dispariția pădurilor virgine din românia e problema principala, ci dispariția pădurilor. Că e fata mare sau nu, pădurea se taie abuziv, ilegal, fără pic de cap și fără gram de frica, de către oricine. Fie el patron, fie simplu proprietar de pădure, fie țigan, fie om cu apucături rele.
Dintre toți, proprietarii de păduri sunt parca cei mai iresponsabili. Extrapolând situația de la Marisel, poate și pe cea de la Baisoara sau pe cea de lângă noi, Cluj Napoca, pot zice ca jumătate din păduri (dacă nu și mai mult) au dispărut în 20 de ani de după revoluție. Da, bieții, sunt săraci, săracii noștri țărani. Si fura, ca doar ce scuza mai buna decât un stomac gol? Deprimant si trist.
Dar fals. Proprietarul de pădure din românia e o specie aparte. In general nu taie din pădurea lui. El e din zona și știe ce păduri nu sunt păzite, a căror proprietari sunt plecați demult. El are spate, el nu are nevoie de autorizatie pentru a taia. El e smecher. El, asemenea celui care a zis: "Pai pentru 50 mii nu ma dau jos din pat, frate." El nu concepe sa meargă în pădure fără sa taie copaci adevărați, trunchiuri frate, nu "cleombe" uscate. Iar în urma lui rămân ceea ce se poate vedea aproape în fiecare pădure din românia:


Pai asta e romanul sarac care nu are ce pune la copii pe masa???
In românia avem legi care sa protejeze pădurile. In românia proprietarul nu are voie sa taie din pădurea privata decât arborii marcați în prealabil. De cate ori se respecta legea?
 

Art. 63 (1) Arborii destinați taierii se inventariază si, după caz, in funcție de natura tăierii, se marchează cu dispozitive speciale de marcat de catre personalul silvic imputernicit, in conformitate cu normele tehnice.


Art. 108 (1) Taierea, ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din radacini, fara drept, de arbori, puieti sau lastari din fondul forestier national si din vegetatia forestiera situata pe terenuri din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate, constituie infractiune silvica si se sanctioneaza dupa cum urmeaza: [...

Desigur ca legislația actuala se poate îmbunătăți. Dar hai pana una alta sa respectam ce avem.

Ca dai un ban unui cerșetor nu înseamnă ca ești mai bun, asa cum semnând o petiție nu te face ecologist!
Dar, ca și concluzie, va indemn sa votați petiția, pentru ca: "Mai bine te rătăceşti într-o pădure virgină, decât fără pădure!" Iar puterea nu e, decât în mâinile noastre: Be the change you want to see in the world!
Na, alt cliseu!

Un reportaj foarte bine facut de catre cei de la "In Premiera" m-a facut sa scriu cateva randuri legate de acest aspect.  Recomand :

http://inpremiera.antena3.ro/reportaje/romania-jefuita-75.html

Get Adobe Flash player

Totodqata, e de vazut, mai ales cei ultra mandri de orasul lor, si partea 2, cu Baia Mare si Cluj Napoca, alte realitati made in romania: 

http://inpremiera.antena3.ro/reportaje/pe-un-picior-de-iad-76.html

Get Adobe Flash player

Extra:




marți, 16 august 2011

Demnitate, sau "Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc"




"In lupta, in munti, am fost doar raniti, dar omorati niciunul. Ucisi am fost doar cand am fost vanduti. O spun cu durere: vanzarea de frate e o boala nationala, de care, daca nu vom reusi sa ne vindecam, ne va ucide pe toti. Nu ne-am facut iluzii ca ni se vor alatura multi oameni. Unii n-au venit de frica. Si ei trebuie intelesi. Pe altii nu-i intereseaza decat propriul interes. Regimurile se schimba, profitorii nu. Ramane apoi marea masa a trudnicilor, a caror viata se reduce la munca si hrana, intr-un ciclu etern si ale caror constiinte nu se ridica mai sus de blidul de mancare dinaintea nasului. Cu ei face stapanirea ce vrea. In primul rand, sa gandesca in locul lor."
Ion Gavrila Ogoranu


vineri, 24 iunie 2011

Majestate, îmi cer scuze pentru dl președinte!

[PRELUAT] si subscriu!



Majestatii Sale Regelui Mihai I al Romaniei

Sire,
Imi cer scuze pentru ceea ce a spus presedintele tarii in care traim. Nu l-am votat (nu mai votez de foarte multi ani), dar daca e presedintele tarii in care locuiesc, inseamna ca e si presedintele meu.
Si mi-e rusine pentru dinsul. Tare rusine.

Nu stiu istoria decit din carti, nu va stiu viata decit din biografii, dar le-am citit pe toate cu bucuria de a descoperi un om de o mare modestie si un caracter minunat. Stiu cum v-ati crescut fetele in exil, stiu cit de mult ati muncit si cu Majestatea Voastra, dar si pentru cei din jur. Stiu cit de mult ati ajutat statul roman in Campania pentru NATO.

In urma cu citeva saptamini, comentam la tv despre semnificatia gestului Majestatii Voastre de a merge la nunta regala britanica purtind o haina pe care o aveti de o jumatate de secol. Spuneam atunci ca gestul asta arata nu doar modestia, ci si cit de mult pretuiti ce aveti in preajma.
Nu sunt monarhista, dar nu trebuie sa am o anume “culoare” politica pentru a-mi respecta istoria si a recunoaste calitatea si caracterul unor oameni.

S-a intimplat sa fiu pentru o zi in casa Majestatii Voastre, la Palatul Elisabeta, ca oaspete al Principesei Margareta si al Principelui Radu. Faceam un interviu pentru revista la care lucram si au fost niste gazde minunate. Una dintre cele mai frumoase amintiri ale mele e brunch-ul luat in curtea palatului. Dupa ce am terminat interviul si sedinta foto, Alteta Sa Regala, Principesa Margareta ne-a spus:
“Ati venit de dimineata aici, e aproape prinzul, nimeni n-a avut timp de masa, haideti sa mincam ceva.”
Nu era nimic pregatit inainte, bucatareasa a venit si ne-a propus omleta, salata si clatite. Apoi Principele, impreuna cu unul dintre colegii mei, a mutat niste bancute din curtea palatului ca sa ne asezam la masa la umbra, cu totii. Noi eram incurcati pentru ca in fata noastra era o Principesa, Alteta Sa era insa ca o mama grijulie “avem si un sirop de artar facut la Savirsin, trebuie sa-l gustati”.
Ma gindeam cit de frumos ati crescut-o si educat-o pe Principesa. Cum a preluat din modestia Majestatii Voastre.
Tot in ziua aceea, intr-una din camerele de primire am vazut o coperta Time cu chipul Majestatii Voastre. Principele Radu mi-a povestit despre masinuta care era linga – o macheta pe care o realizaserati in urma cu multi ani -, iar alaturarea lor mi-a dat un semn ca sunteti impacat cu amintirile vietii pe care ati trait-o. Sentimentul pe care l-am trait atunci a fost unul de “zimbet-pe-dinauntru”.
In seara asta mi-e rusine. Presedintele tarii mele V-a jignit, iar eu simt – si cred – ca Majestatea Voastra e printre putinele exemple de caracter pe care le mai are Romania astazi.
Imi cer scuze. Din inima.

P.S. Pot sa inteleg ca dl presedinte avea de fluturat un stegulet (oricare ar fi fost el) ca sa ne mute atentia de la restructurarea judetelor, dar tot mi-e rusine. Si cred ca asemeni mie, multora din generatia mea, le e foarte rusine. Va vor spune si ei asta, sunt sigura.

semnat: http://bazavan.ro/2011/06/majestate-imi-cer-scuze-pentru-dl-presedinte/


luni, 6 iunie 2011

Romania: 3 000 de copii dispar anual





Comunicat de presa

Bucureşti, 26 mai 2011 – Luând în considerare cazul dispariţiei celor două fetiţe a căror activitate pe reţeaua socială Facebook este prezumată a avea o legătura directă cu această situaţie îngrijorătoare, Salvaţi Copiii România reatrage atenţia asupra obligaţiei părinţilor de a se asigura că prezenţa copiilor lor în mediul online are caracter pozitiv şi este lipsită de riscuri precum ameninţarea, racolarea, exploatarea sexuală, furtul de date sau abuzul emoţional.

Duminică, 22 mai, două fete de 11 şi 13 ani au dispărut din Constanţa. Părinţii au declarat că aflaseră de faptul că fetele aveau în lista lor de prieteni persoane considerate de copii "de încredere". Plecând de la această situaţie, poliţiştii au folosit în ancheta lor inclusiv informaţii de pe  conturile de Facebook ale celor două fete care conţineau mesaje schimbate cu persoane suspectate că s-au aflat la originea fugii lor de acasă. Din fericire, fetele au fost găsite de către poliţişti după trei zile de căutări, înainte ca întâlnirile planificate pe Facebook să se producă. Drama celor două familii constituie un semnal de alarmă pentru toţi ceilalţi părinţi a căror atitudine de indiferenţă faţă de activitatea online a copiilor lor poate avea consecinţe nedorite pentru viaţa şi educaţia acestora.




Bună ziua.Cu siguranţă majoritatea au un cont activ pe facebook. Mie mi s-a întâmplat ceva foarte ciudat. Eu am contul securizat bine şi nici măcar nu am până în o sută de prieteni.Cu vreo lună în urma primisem o cerere de prietenie de la o persoană străină, un barbat. Desi nu accept orice cereri , am dat accept... aşa din curiozitate. După care mi-a mai trimis vreo câteva mesaje ciudate insistând să stau cu el pe chat. Normal că l-am şters imediat, cam după o zi. Asta a fost tot. De atunci până azi tot îmi trimite mesaje de pe diferite conturi false şi mai grav, chiar mi-a creat mie un cont fals cu datele mele şi cateva din pozele mele. Sunt hărţuită şi ameninţată constant de acest străin. Va rog spuneţi-mi ce pot să fac.


Utilizarea Internetului de către copii – date statistice

Salvaţi Copiii a informat opinia publică, în repetate rânduri, asupra decalajelor enorme între copii şi părinţi în ceea ce priveşte prezenţa pe Internet şi capacitatea de a utiliza tehnologiile online. Astfel, studiul Sigur.info din 2010 a arătat că 70% dintre adolescenţi şi 54% dintre copii din România folosesc zilnic Internetul, media de utilizare fiind de trei ore pe zi, în cazul părinţilor, utilizarea fiind doar de o oră. O altă concluzie relevantă pentru cazul semnalat este aceea că, deşi 67% dintre părinţi afirmă că discută cu cei mici despre experienţele legate de Internet, 18% dintre aceştia nu le solicită copiilor să îi informeze înainte de a se întâlni cu o persoană necunoscută contactată pe Internet.

De asemenea, cercetarea europeană EU Kids Online din 2010, plasează copiii români mai mari de 11 ani în poziţia cea mai îngrijorătoare când este vorba de primirea online de mesaje cu caracter sexual, atât sub aspectul numărului de copii afectaţi (22% - cel mai ridicat din Europa), cât şi în ceea ce priveşte diferenţa procentuală între declaraţiile copiilor şi procentul părinţilor care au cunoştinţă de acest lucru (6%).

Extinderea responsabilităţii părinţilor la mediul online

Utilizarea în siguranţă şi responsabilă a Internetului de către copii depinde în mare măsură de gradul de implicare al părinţilor, de modul în care aceştia stabilesc un dialog şi o comunicare deschisă privind dificultăţile întâlnite pe Internet. Copiii au nevoie de îndrumare şi confirmare din partea părinţilor că activităţile lor online sunt sigure şi utile în educaţia lor. Responsabilitatea părinţilor în creşterea şi educaţia copiilor lor păstrează aceleaşi coordonate, indiferent de contextul în care se regăseşte copilul, în viaţa reală (offline) sau în mediul online (online). Astăzi, noile dispozitive mobile de comunicare (telefonul mobil, tablete digitale) permit copiilor să fie permanent conectaţi la Internet, ceea ce accentuează importanţa implicării părinţilor în activitatea copiilor lor pe Internet.

“Dilema în care se văd puşi părinţii în acest moment este fie de a interzice accesul la Internet pentru a scăpa de unul din pericole, şi, în acest mod, sarcina lor de supraveghere este uşurată, aparent spunem noi, fie de a stabili cu copilul un set de reguli privind paginile, timpul petrecut pe Internet sau  facilităţile acceptate la telefonul mobil. Noi credem că a doua variantă este cea potrivită şi va avea rezultate pozitive pentru siguranţa copilului. Motivele sunt evidente şi numeroase. În primul rând, o restricţie severă îl determină pe copil să caute breşe şi să ascundă părinţilor ceea ce fac ei pe Internet. În al doilea rând, viaţa copiilor în acest moment înseamnă offline şi online, în egală măsură. Aşa cum viaţa fără televizor era de neconceput pentru generaţia celor care sunt părinţi astăzi, tot astfel, copiii şi adolescenţii consideră că a fi online este un aspect subînţeles al vieţii lor. Şi, nu în ultimul rând, Internetul şi comunicarea online pot să devină un adevărat catalizator în dezvoltarea educaţională şi emoţională a copiilor şi tinerilor.", declară Gabriela Alexandrescu, Preşedinte Executiv, Salvaţi Copiii România.

Tendinţe privind reţele de socializare

Direcţiile de dezvoltare a Internetului cuprind tendinţe certe de extindere a reţelelor sociale şi de plasare a utilizatorului în rolul de creator de conţinut online. În această ecuaţie, sunt avuţi în vedere inclusiv copiii de vârstă mică. Un anunţ recent al fondatorului Facebook, Mark Zuckerberg, se referă la oferirea accesului inclusiv pentru copiii sub 13 ani de a-şi crea conturi pe această reţea de socializare. Credem că această viitoare facilitate îi va obliga pe părinţi să se familiarizeze cu acest tip de comunicare, pentru a putea asigura copilului protecţia necesară. În prezent, limita de vârstă de 13 ani nu-i împiedică pe copii să-şi creeze conturi cu vârste care nu corespund adevărului. Aşa cum s-a întâmplat cu siguranţă şi în cazul celor două fete.


 Serviciul Sigur.info de informare şi consiliere: telefon - 0744 300 476 (luni – vineri, 11.00-15.00); două platforme de chat - YahooMessenger şi Meebo (luni - vineri: 10.00 – 16.00), e-mail-helpline@sigur.info; forum: www.forum.sigur.info

Photo: ninulescu.blogspot.com 



vineri, 25 martie 2011

Dezinformare! Manipulare! Deontologie!




O femeie de 62 de ani dintr-o comuna argeseana a murit "in chinuri groaznice", dupa cum relateaza, intr-o campanie agresiva lipsita de profesionalism, massmedia din romania. Regretabil incident.

Care este insa (adevarul) cealalta varianta a modului cum s-au derulat evenimentele?


Prin prezenta va informam ca au aparut primele constatari in dosarul doamnei ECATERINA ILIE din Albota, care a decedat in urma mai multor muscaturi de ciini .


Concluzia lor este aceea ca a fost muscata de caini cu stapan.


In acest sens, vecinii doamnei Ilie au declarat ca in zona nu exista nici un ciine fara detinator, catunul fiind izolat de sat. In fiecare seara, conform obiceiului de la tara, majoritatea localnicilor isi elibereaza ciinii din curti. Urmele de singe indicau o casa izolata in curtea careia se aflau ciini de talie mare. Conform declaratiilor localnicilor, intre proprietara acestor ciini si victima lor au existat frecvent discutii pricinuite de agresivitatea ciinilor.



ION ILIE, fiul decedatei a declarat azi, 24.03.2011 ca in urma cu doua luni, aceeasi ciini i-au atacat mama, provocindu-I rani grave in zona abdominala. Dupa lasarea serii, singura modalitate de a trece prin zona era fie in grup, fie cu mincare pentru ciinii lasati liberi. Dl Ion Ilie a solicitat ajutorul Politiei in acest sens.



Angajatele de la magazinul alimentar din sat Cerbu, comuna Albota au declarat ca victima cumpara zilnic piine pentru a putea trece de ciinii mentionati, aceasta plingindu-se ca ii este teama sa mai mearga prin fata casei de unde se eliberau seara de seara animalele.



ION DUMITRU, primarul comunei ALBOTA a declarat ca proprietara ciinilor este cunoscuta in sat ca are multi ciini pe care ii elibereaza noaptea. De asemenea, domnul primar a dezmintit zvonurile conform carora in zona exista ciini adusi din Pitesti.



DR. DAN MANU, Seful Serviciului de Medicina Legala Arges ne-a spus concluziile sale dupa efectuarea necropsiei: moartea a survenit in urma unui soc hemoragic. Victima avea multiple intepaturi la ambele picioare in zona gambelor, leziuni provocate probabil de mai multi ciini. Socul hemoragic care a produs decesul s-a instalat in zeci de minute dupa producerea leziunilor. In acest timp victima ar fi putut anunta 112. In urma analizelor privind alcoolemia in singe s-a descoperit faptul ca femeia avea o alcoolemie de peste 2 0/00 (doi la mie), adica era in stare de ebrietate avansata.



Reprezentantii Asociatiei Ute Langenkamp (AULIM) au fost prezenti in cursul zilei 24.03 2011 in locatia indicata de anchetatori, neintilnind in acest interval ciini liberi pe ulite. Toti localnicii zonei ne-au confirmat noua si fiului victimei care ne-a insotit, ca pe ulita lor sint seara eliberati ciinii din curti, nefiind intilniti ciini fara stapin.


Va rugam sa ne sprijiniti in stabilirea adevarului in acest caz.



Multumim,

UTE LANGENKAMP,

presedinte AULIM

P.S. 2 comentarii am de facut:
1. Vinovatii trebuie sa plateasca. Proprietarii cainilor sunt cei responsabili de moartea acestei femei.
2. Iaca ca s-a elucidat misterul: de ce "victima" nu a sunat la 112.


marți, 22 martie 2011

Reflectii rutiere in traficul din Cluj Napoca!


Nea muri, unde esti amu?
Ce ne intristeaza in imaginile de mai jos? (in ordinea gravitatii, de la cel mai grav la cel mai putin grav)

1. Atitudinea elevilor de la liceul G. Cosbuc care au filmat scena. Retineti: liceu. Ei sunt generatia ce va sa vina.
2. Atitudinea politistilor, care dupa cum se vede, se caca pe ei cand dau de niste smecheri. Atitudine diferita de cea cand au de-a face cu niste cetateni simpli. Si aici nu vreau sa aud scuze pentru niste corupti pana in maduva oaselor (incepand cu ei si terminand cu cei de sus din "lantul trofic")
3. Faptul ca cei doi sunt cercetaţi de parchet pentru ultraj, în stare de libertate.
4. Prea multa aglomeratie in Clujul asta.




http://www.adevarul.ro/locale/cluj-napoca/Politist_bruscat-injurat_si_lovit_cu_portiera-_Soferul_si_fratele_lui_sunt_cercetati_pentru_ultraj_0_446955631.html

via:  http://ziuadecj.ro/eveniment/imagini-socante-cum-au-fost-agresati-cei-doi-politisti-vineri-pe-strada-avram-iancu--63218.html


vineri, 11 februarie 2011

Ne pleaca valorile!




Ieri...la Diverta. Un tip vorbeste (urla) la telefon:
- Tuuu...iti place Octavian Paler??
-...
- (ridicand tonul) Octavian Paler TUUU!
-...
...-(deja nervos) Octavian Paler, ALA ce-o murit!
-...
-Bine PA.

Ne pleaca valorile!


marți, 11 ianuarie 2011

E bine sa ai banii tai!

Facand abstractie de ANOFM, care, parerea mea, nu are nicio treaba cu crearea de locuri de munca,
spot-urile sunt foarte reusite. Asa ca cei care se regasesc in ele, go go la munca !!







marți, 21 decembrie 2010

(Nu e) Poveste de Craciun!


In Prag de sarbatori, nu pot sa nu ma gandesc si la femeile, mamele sau nevestele abuzate din romania. Pentru ca, limitandu-ne la lumea civilizata, aici in romania procentul celor aflate in suferinta fizica, dar mai ales psihica, e cel mai mare. Prea mare.
Si tinand cont ca excesele de alcool nu ezita sa apara in aceasta perioada, nu pot decat sa va rog, pe voi toti, sa nu fiti indiferenti, sa deschideti ochii si sa ajutati, intervenind!



Filmul complet, care merita vazut, il gasiti la: http://www.nuepoveste.ro/film

Mai multe, aici, si bineinteles, pe site-ul nuepoveste.ro


Craciun Fericit!



sâmbătă, 4 decembrie 2010

Scrisoare catre parintii copiilor de bani gata!


“Deşi este doar începutul lui Octombrie este frig şi am aprins focul în şemineul din sufragerie…Stau confortabil în fotoliul de piele şi mă uit cu drag la Karinna, fetiţa mea de 4 ani care se joacă împreună cu Hans: Hans este soţul meu şi l-am cunoscut când am plecat definitiv din România, în anul 2005, după ce am terminat facultatea de medicină de la Cluj…

Ne-am cunoscut aici, la Koln , la spitalul la care reuşisem să mă angajez şi a fost dragoste la prima vedere…Ne-am căsătorit apoi după vreo 2 ani, a venit şi Karinna…
Trăim bine şi nu ne lipseşte nimic…Locuim la periferia oraşului dar locul este minunat, iar căsuţa noastră este aşezată la marginea unei păduri de vis şi chiar dacă trebuie să ne “chinuim” maşinile în fiecare zi ca să ajungem la spital, îmi spun într-una că merită…Brigitte, bona Karinnei este punctuală ca o bavareză originală iar Karinna o indrageşte tare mult…

Mă uit la frunzele care au început să cadă şi apoi la calendarul de perete…Mai sunt 81 de zile până la Crăciun…Crăciunul…Ştiu că vom împodobi un brad superb pe care îl vom aduce din pădurea din spatele casei, ca să nu-i fie frig şi să miroasă a sărbătoare în toată casa! Şi mai ştiu că ne vom vedea cu vecinii noştri, care atunci când ne-am construit casa, ne-au ospătat aproape în fiecare seară…Veneam după turele de la spital, dădeam o fugă să vedem cum avansează lucrările şi ne pomeneam cu ei în curte, luându-ne pe sus, la ei la masă…Mă bucur în sinea mea că se apropie Sărbătorile de iarnă…Poate mă va vizita şi sora mea Jeni care locuieşte în Austria sau poate chiar cealaltă soră, Maria, deşi cred că-i va fi cam greu să vină tocmai din Canada, mai ales că tocmai a născut un băieţel…Mi-e dor de ele şi mai ales de mama, pe care Maria a luat-o cu ea, când au plecat şi ele definitiv din ţară…Au vândut casa bunicii iar banii pe care i-au primit i-au împărţit la 3 şi am primit fiecare câteva sute de dolari. Mama a spus că partea ei ne-o dă nouă…Aşa-s mamele…

Mă gândesc să-i cumpăr Karinnei un pui de Setter Irlandez sau Caniche iar lui Hans paltonul acela pe care şi-l doreşte incă de anul trecut…Ba nu, am să-i cumpăr lui Hans, ceasul acela Patek Philipe la care s-a tot uitat când am fost împreună la bijutier ca să îmi repar lănţişorul cu diamănţele de care s-a agăţat, când am luat-o într-o zi în braţe, cu toată hotărârea, Karinna…Greu, dar sper să-mi vină vreo idee genială până la Crăciun…

Zâmbesc de una singură, ca proasta şi incerc să-mi alung din minte orice umbră despre trecut…

Nu o să uit însă niciodată Crăciunul anului 1993. Aveam 13 ani, Maria, sora-mea, avea 16 ani, iar Jeni, cealaltă soră, nu împlinise încă 18 ani. Eram noi trei şi mama. Tata murise de 5 ani în accident la mină.
Cu o lună înainte de Crăciun pastorul nostru a anunţat o colectă specială pentru cea mai săracă familie din Biserică.
A cerut ca fiecare enoriaş să economisească timp de o lună ceva bani ca să dea acelei familii pe care fraţii din comitet o vor considera cea mai săracă.
Ne-am gândit ce am putea face noi patru. Planul mamei a fost să mâncăm timp de o lună de zile numai cartofi. Astfel puteam economisi 300.000 lei. De asemenea, dacă vom sta cu becul stins seară de seară, mai puteam economisi 100.000 lei.
Eu cu Maria am facut curăţenie la câţiva bogaţi, iar Jeni a vândut ceva felicitări făcute de ea. Seara pe întuneric, vorbeam şi ne imaginam cum familia aceea se va bucura. Eram în Biserică, noi şi încă 80 de membri, dintre care doar vreo doi se considerau mai germani decât erau…
Noi ceilalţi ştiam că suntem cetăţeni români iar acum, la 4 ani de la căderea lui Ceauşescu, unii dintre noi se descurcau binişor. Noi locuiam în casa bunicii, de care eram tare mândre deşi nu avea decât două camere dintre care pe una o transformam în bucătărie când venea frigul. Mama a calculat că se va strânge încă de douăzeci de ori atât cât avem noi, mai ales că la slujbă veneau şi cei cu maşini luxoase şi plini de bani iar pastorul ne aducea aminte în fiecare duminică de colectă.
Cu o zi înainte de Crăciun, am plecat cu Maria la magazin să schimbăm banii în bancnote nou-nouţe. Aşa învăţaserăm noi că trebuie să dăm lui Dumnezeu.
Am venit acasă cu 800.000 lei. O bancnotă de 500.000 lei şi trei bancnote de 100.000 lei. Niciodată nu avusesem atâţia bani. Nu ne păsa că n-aveam haine de Crăciun. Noi eram fericite. N-am putut dormi toată noaptea de nerăbdare…

A doua zi, în ziua de Crăciun, ploua cu găleata, iar noi n-aveam umbrelă. Biserica era la 2 kilometri de casă, dar nouă nu ne păsa cât de ude vom fi. Jeni avea găuri în pantofi şi a pus nişte hârtie. Pe drum, hârtia s-a udat, iar ea era leoarcă la picioare. Am stat bucuroase în Biserică, deşi am auzit câteva fete de la cor râzând de rochiile noastre cele vechi.
Dar mai auziserăm asta şi nu ne-a durut. Cu banii în mână, eram bogate. Când s-a făcut colecta, mama a pus bancnota de 500.000 lei, iar noi, fiecare, câte una de 100.000 lei.
Pe drum spre casă cântam de bucurie. La amiază, mama ne-a făcut o surpriză. Cumpărase 10 ouă pe care le fiersese şi le-am mâncat cu cartofi prăjiţi. Era ziua de Crăciun şi noi ne simţeam aşa de bine.
Dar pe la ora 15:00 a venit la noi pastorul. A chemat-o pe mama la uşă . Când a intrat mama în casă, era albă ca varul şi ţinea un plic în mână. Am întrebat-o ce este în plic şi abia după jumătate de oră mama l-a deschis. În plic era o bancnotă de 500.000 lei, trei bancnote de 100.000 lei şi 40 de bancnote de 10.000 lei. În total 1.200.000 lei.
Nimeni n-a spus nimic, doar ne uitam la podea. Cu câteva minute mai înainte ne simţeam ca nişte milionare. Acum, cu plicul în mână, ne simţeam ca nişte copii teribil de săraci.
Nouă ca şi copii ne părea bine că suntem bogaţi faţă de alţii, că aveam cartofi. Apoi, ştiam că suntem bogaţi că aveam o mamă grozavă şi mulţi copii nu aveau mame defel. Ne bucuram că eram trei surori în casă şi atâtea familii nu aveau copii. Ştiam că nu avem multe lucruri pe care alţii le aveau, dar niciodată nu ne-am gândit că eram săraci; dar în acea zi de Crăciun am aflat că eram.
N-am mai fost niciodată ca înainte. Săptămâna care a trecut apoi, n-a vorbit nimeni în casa noastră. N-am mai vrut să mergem la Biserică de ruşine, dar mama nu ne-a dat voie să lipsim de la slujbă…
Mama ne-a întrebat ce să facem cu cei 1.200.000 lei, dar noi nu ştiam ce fac săracii cu banii…
84 de oameni, 80 de concetăţeni de-ai noştri şi noi, am strâns 1.200.000 lei… din care 800.000 i-au dat cei mai săraci 4 oameni din Biserică…Şi atunci am ştiut că orice s-ar fi întâmplat, trebuia să plec din România…”


marți, 23 noiembrie 2010

Romania in The World: Romanian Stray Dogs!

Romanian Stray Dogs
.
Chicago, USA. Host: Cody Barbu
Invitat dl. Radu Termure. Felicitari.

Watch and learn!
Enjoy!





joi, 28 octombrie 2010

Socant: Europa in 2029. Fapte, realitati!

Q: What's the goal of the multi-culturalism and tolerance? sau in traducere libera la ce a dus/va duce discriminarea pozitiva ??


Mohamed, cel mai popular nume pentru băieții nou născuți în Marea Britanie!!!!

Un reportaj si o viziune despre cum va arata Europa in viitor. Merita vizionate. 
UK, Olanda, Belgia, Franta, etc






Europe in 2029: realitati, statistici actuale, previziuni !



Referinte: http://inliniedreapta.net/monitorul-neoficial/prima-republica-islamica-din-marea-britanie/

[Later Update] : Berlin on October 16, Merkel said: “We are a country which at the beginning of the 1960s actually brought [Muslim] guest workers to Germany. Now they live with us and we lied to ourselves for a while, saying that they will nott stay and that they will have disappeared again one day. That is not the reality. This multicultural approach—saying that we simply live side by side and are happy about each other—this approach has failed, failed utterly.” !!!!!!!!!!!!  http://vladtepesblog.com/?p=27006 


[Later Update 2]

Mie mi se pare extrem de periculoasa aceasta islamizare a Europei. De ce? Pentru ca ei si-au manifestat clar intentia (vezi coranul).Si pentru ca incompatibilitatea  islamului cu libertatea/dreptul la libera exprimare/egalitate este CLARA.

Eu atata spun, ca mi se pare pericolos. Si ma bucur ca deja se constientizeaza esecul multiculturalismului (si totul bate in directia islam vs restul). Nu poti sa te stabilesti intr-o tara civilizata, dar sa nu doresti sa te integrezi. Ba mai mult, sa vrei sa-ti impui principiile si religia. Si e trist, ca s-a permis asa ceva.

In privinta asta, nu am dreptul sa spun ce e bine, si ce e rau, insa eu nu vreau sa vad ca majoritate acest tip de tineri in orasul meu (deja e plin de ei prin europa). Pur si simplu nu vreau sa vad. http://www.youtube.com/watch?v=PsvK5Gko0eM&feature=player_embedded


Nu am caderea nici sa spun cine are sau nu dreptul sa faca copii (si cati), dar constat ca musulmanii se inmultesc in draci si beneficiaza la greu de asistenta sociala din partea statului, spre deosebire de europenii 'bastinasi'. Aici se poate observa o asemanare izbitoare cu tiganii nostri.

E socant sa vezi cum cartiere intregi, sau chiar orase (!!!) din Europa de Vest sunt acaparate de acesti imigranti. Mai trist e sa vezi cum sunt lasati de cetatenii care prefera sa se mute de acolo, lasandu-le cale libera, pentru a nu intra in conflict cu ei. Si pentru ca nu se identifica cu mediul acela, care devine infect.

Un profesionist din Romania, de exemplu, care doreste sa emigreze in vest, intalneste (sau mai bine zis intalnea) mult mai multe piedici decat un musulman care isi deschidea o shaormarie si apoi primea permise de munca pentru alte cateva (zeci de) neamuri. Asta e discriminare?


Semne de intrebare naste si procesul lui Geert Wilders, un parlamentar din Olanda, membru al unui partid extremist,  care 'a dat cu pumnul in masa' vizavi de problema islamizarii tarii. Pentru ca a luat numele lui Mohamed in desert, acesta a fost trimis in judecata. Mai mult, de cativa ani buni traieste sub paza stricta, are tot timpul vesta antiglont si doarme in fiecare noapte, impreuna cu sotia, in alt loc. Primeste continuu amenintari cu moartea. De ce? ....
Am citit un punct de vedere extrem de interesant legat de acest aspect : "Olanda, bineînţeles, nu poate fi comparată cu Iranul, dar depinde din ce perspectivă priveşti lucrurile. Dacă nu poţi spune că islamul este o religie primitivă şi ca Mahomed este un criminal, atunci trăieşti într-o ţară islamică, prietenul meu, pentru că nici acolo nu poţi spune astfel de lucruri. Aici sînt liber să spun că Iisus este un flikker şi că Maria a fost o curvă, dar aparent, ar trebui să stau departe de astfel de declaraţii despre Mahomed." Afshin Ellian.


Si inca ceva, o mica remarca: crestinii ortodocsi sunt mici copii fata de musulmani cand vine vorba de statutul femeii:




miercuri, 20 octombrie 2010

miercuri, 13 octombrie 2010

Sistem de invatamant NORMAL!

 Am citit articolul de mai jos si m-am enervat foarte tare. Un sentiment puternic de ciuda m-a cuprins si m-a facut sa ma intreb: cum drq sa-ti cresti copiii in romania?????
N-are sens sa comentez in niciun fel articolul, pentru ca...n-are sens....




Finlanda este una dintre tarile cu cel mai inalt standard de viata din lume, sistemul de invatamant din aceasta tara fiind de asemenea unul care genereaza rezultate exceptionale - la testele PISA, teste la care Romania s-a clasat pe penultimul loc in Europa, Finlanda s-a clasat pe locul I in lume in anii 2000, 2003 si 2006, la distanta mare de urmatoarele clasate, topul poate fi vizualizat aici.
Avand in vedere faptul ca sistemul de invatamant finlandez reprezinta un model demn de urmat si pentru Romania, Fundatia Dinu Patriciu a decis sa finanteze in cadrul programului „Educatia merita!” deplasarea in Finlanda a unui grup de 18 profesori romani de gimnaziu si liceu din mediul rural, vizita avand drept scop atat realizarea unui schimb de experienta cu profesorii din scolile finlandeze, cat si intelegerea mai buna a sistemului educational din aceasta tara.

Unul dintre efectele acestei vizite este si seria de articole pe care o vom incepe astazi, articole prin intermediul carora dorim sa prezentam in detaliu modul de organizare si functionare a sistemului educational finlandez.
Finlanda

Este o tara cu 5,4 milioane de locuitori, bugetul alocat de guvern educatiei fiind echivalent cu 6% din PIB sau aproximativ 10 miliarde de euro, 10% din suma avand drept sursa de finantare bugetul central, iar restul de 90% bugetele locale. Desi procentul din PIB alocat educatiei este relativ similar Romaniei, gradul de dezvoltare economica net superior face ca finantarea per elev sa fie de aproximativ 7.000 de euro/an, suma de 7 ori mai mare in comparatie cu suma alocata de Romania.

Sistemul educational

Sistemul educational finlandez este alcatuit astfel:

1.    Anul pregatitor: pentru copiii de 6 ani, optional, consta in activitati desfasurate in centrele de zi
2.    Scoala primara: clasele I-VI
3.    Gimnaziu: clasele VII-IX
4.    Liceu sau scoala vocationala: clasele X-XII
5.    Universitate

Educatia obligatorie este de 9 ani si este gratuita.
In Finlanda nu exista inspectorate scolare, scolile fiind subordonate direct Consiliului Educatiei din regiunea respectiva, organism ce reprezinta veriga de legatura intre Ministerul Educatiei si unitatile de invatamant. Motivatia desfiintarii acestui organism a fost aceea ca profesorii nu au nevoie sa fie controlati - ar fi sub demnitatea lor! Fiecare profesor tinde spre autoperfectionare si are contiinta lucrului bine facut, deci nu este nevoie de un control exterior al calitatii muncii sale. Si, in plus, parintii si mass media sunt mereu cu ochii pe toti actorii implicati in actul educational, inclusiv asupra  celor care iau decizii.

Consiliul Educatiei din Turku (localitate vizitata de profesorii romani) este alcatuit din 13 membri, reprezentând 5 partide politice. Acestia au intalniri lunare, in cadrul carora au dezbateri si polemici, insa viziunea generala este una strategica, viziune care intruneste consensul tuturor membrilor.

Anul scolar preuniversitar finlandez este impartit in 2 semestre. Semestrul 1 incepe la mijlocul lunii august si se incheie la sfarsitul lunii decembrie (cu o saptamana de vacanta in luna octombrie). Semestrul 2 incepe in a doua saptamana a lunii ianuarie si se incheie in luna iunie, cu o saptamana de vacanta in luna februarie si una in luna aprilie. Vacanta de vara dureaza 2 luni.

Masa si transportul elevilor


Toti elevii primesc gratuit masa de pranz la cantina scolii. Aceasta face parte din educatia pentru sanatate si obligatoriu se serveste mancare sanatoasa si gatita, pentru a le forma copiilor deprinderi alimentare si obiceiuri de viata sanatoase pe termen lung.

Acest pranz echilibrat este alcatuit din: salata proaspata, legume, paine de secara si unt, plus felul principal cald, care consta in cartofi fierti sau orez sau paste (cu sau fara carne). Se adauga lapte , iaurt, apa sau suc de fructe neindulcit. La sfarsit, fiecare copil isi strange masa, iar prin rotatie ajuta la bucatarie la spalat vasele. Poze din interiorul cantinei pot fi vizualizate aici.

In ce priveste transportul pana la scoala si inapoi, acesta este gratuit in urmatoarele cazuri: daca elevul locuieste la o distanta mai mare de 5 km de scoala (sau 3 km pentru elevii din clasele I si a II-a) sau daca are o stare de sanatate precara, dovedita cu certificat medical.

Copiii incep scoala la 7 ani

Copiii intra in clasa intai in anul in care implinesc 7 ani si sunt inscrisi la scoala cea mai apropiata de domiciliu. Daca un copil nu este inscris la scoala sau nu studiaza (cazuri extrem de rare), reprezentantii legali ai copilului pot fi amendati.

In clasele I-VI elevii au toti acelasi curriculum, insa la gimnaziu apar mai multe materii optionale, care sunt alese impreuna cu parintii si consilierul scolar.

Materiile comune sunt : cele 2 limbi oficiale (finlandeza si suedeza), o limba straina, studii de mediu, educatia pentru sanatate, religie sau etica, istorie, studii sociale, matematica, fizica, chimie, biologie, geografie, educatie fizica, muzica, arta si lucru manual, economie domestica. Notele sunt de la 4 la 10, nota minima de trecere fiind nota 5.

Evaluarea elevilor

In Finlanda se pune mare accent pe autoevaluare, elevii fiind pusi in situatia de a isi da ei insusi calificative. In primele clase nu se dau note, ci se fac doar evaluari verbale, ramanand la decizia locala anul de studiu de la care este introdus si sistemul de notare. La sfirsitul fiecarui an de studiu, elevii primesc un certificat de absolvire. Daca elevul nu a reusit sa acumuleze suficiente cunostinte, acesta sustine o noua examinare la sfarsitul verii, iar daca nu reuseste sa treaca nici acest examen poate repeta anul, insa aceste cazuri sunt foarte rare, iar decizia de a repeta anul este luata de catre profesori impreuna cu directorul scolii numai dupa ce are loc un interviu cu elevul si parintii acestuia.

Un accent deosebit se pune pe ritmul propriu de invatare al fiecarui elev in parte, iar competitia intre copii nu este stimulata in niciun fel! In scoala sunt angajati mai multi profesori de sprijin, care lucreaza cu copiii cu dificultati de invatare, fie in cabinetul propriu, fie la clasa, in timpul in care materia respectiva este predata. Elevii sunt incurajati permanent sa gandeasca liber, sa dezbata subiecte, sa puna intrebari, sa lucreze in echipa, sa inteleaga ceea ce invata si pentru ce invata.

Elevii finlandezi petrec in scoala aproximativ 6000 de ore pe an, mult mai putin in comparatie cu cele 9.000 de ore petrecute de francezi, iar temele pentru acasa sunt foarte putine. De ce? Ni s-a spus ca, predand mai putin, elevii pot sa-si consolideze mai bine informatia , iar timpul liber pentru joaca (extra play) este de fapt unul dintre factorii care stau la baza succesului scolar!

Materiile optionale


Trebuie subliniat faptul ca materiile optionale sunt intr-adevar optionale si se stabilesc in functie de nevoile elevilor, scoala fiind obligata sa gaseasca solutii pentru a le satisface. Elevii nu sunt constransi in niciun fel sa studieze o anumita materie doar pentru a i se asigura catedra unui profesor.
Spre exemplu, intr-una dintre scolile vizitate de profesorii romani, 2 dintre elevi isi exprimasera dorinta de a studia optional limba germana, si cum scoala respectiva nu avea un profesor specializat, s-a gasit solutia de a organiza cursuri online pentru cei 2 copii, cu un profesor din alta scoala.


As vrea sa mai ramanem putin in zona materiilor optionale, pentru a discuta despre o disciplina care la noi se numeste educatie tehnologica si care ne-a impresionat teribil prin modul cum este predata in Finlanda. Aceasta materie se numeste la ei economie domestica si este obligatorie in clasa a VII-a, apoi devine disciplina optionala in clasele a VIII-a si a IX-a.

In afara de laboratorul excelent dotat (poze aici), ceea ce ni se pare cel mai important este modul in care au inteles finlandezii sa predea aceasta disciplina esentiala pentru evolutia oricarui copil: elevii invata in timpul acestor ore cum sa gateasca (si este evident ca in acest fel conceptii precum ”locul femeii este la cratita” nu au cum sa ia nastere!), iar la sfarsit mananca cu totii ceea ce au pregatit (scoala are contract cu o ferma care le livreaza saptamanal produsele necesare). Tot in cadrul acestei materii, elevii invata cum sa spele rufele, cum sa-si gestioneze banii, cum sa-si decoreze locuinta (la sfarsitul anului au ca tema un proiect cu titlul  ”cum as vrea sa arate casa mea”) si, totodata, foarte important, discuta despre ce inseamna familia, despre relatiile de iubire dintre membrii ei etc.

La fel de importante sunt si muzica (poze aici), pictura/sculptura/grafica (poze aici), lucrul manual (poze aici) si educatia fizica (foto aici). Elevii isi desfasoara respectivele cursuri in sali dotate corespunzator si sub indrumarea unor profesori specializati, care ii ajuta sa isi dezvolte creativitatea si sa creasca armonios.

Dupa absolvirea celor 9 clase obligatorii, elevii isi continua studiile urmand in medie inca 3 ani, la liceu sau la scoala profesionala, la absolvirea carora primesc un certificat de absolvire a liceului, a scolii profesionale sau a ambelor forme de invatamant. In ultimii ani se constata o tendinta tot mai puternica a elevilor de a se indrepta spre cursurile scolii profesionale, peste 60% dintre ei facand aceasta optiune.

Resurse:

https://www.fundatiadinupatriciu.ro/ro/media_room/stiri/366/Sa_invatam_de_la_cei_mai_buni_-_cum_este_organizat_si_cum_functioneaza_sistemul_educational_finlandez_

http://picasaweb.google.com/117525271546127893641




vineri, 27 august 2010

Protest "à la Cluj!"

[Update] 1 Septembrie Protest!

A se observa teapa portocalie si numarul mare de forte de ordine comparativ cu numarul participantilor la protest. Se putea mai mult. :)

.




Photos copyrighted by Cristi.
---------------------------------------------------------------------------------------------------


Jurnalistii clujeni participa miercuri, 1 septembrie, timp de o oră, între orele 12.00 şi 13.00, la un protest stradal desfasurat pe traseul Teatrul Naţional, B-dul Eroilor Eroilor, Piaţa Lucian Blaga, Primărie, Piaţa Unirii, Prefectura Cluj.

"La marş vor participa şi reprezentanţi ai Operei Naţionale Cluj şi ai Uniunii Scriitorilor, afectaţi, de asemenea, de măsura luată de Guvern, astfel încât protestul va fi însoţit de un "cor al robilor" cu tobe şi trompete."

Desi presa clujeana a fost (si cam este) portocalie de cand boc&co au pus stapanire pe transilvania, nu pot decat sa fiu incantat de aceasta initiativa.

Sper ca si grupul persoanelor fizice autorizate doreste sa se alature acestui protest. Personal, voi fi prezent acolo.


Sper ca si IT-istii clujeni sa se trezeasca din ignoranta si sa puna si ei osul, macar o data in viata, pentru ''CA SA NE FIE MAI BINE''. Daca nu din interes, macar din solidaritate.

Radu Neag"[...]PROTESTAM, public, in zilele care urmeaza, in centrul municipiului Cluj-Napoca si in fata Prefecturii. Vom fi noi, jurnalistii din mass-media clujeana, artistii si angajatii operelor si ai Filarmonicii. E singurul lucru pe care eu, unul, il mai pot face inainte de a pleca. Macar o sa plec cu sufletul impacat, am sa stiu ca am incercat. Asa nu se mai poate…"

APPC: ''Nu ne opunem impozitării, ci dublei impozitări şi faptului că lună de lună trebuie să ne prezentăm la ghişeu ca huliganii la secţie în ziua meciului. Ba chiar mai rău, că avem de mers în trei locuri.''

[Later Update]
Mihnea Maruta : 'Autorii sunt emisfera cerebrală dreaptă a unei naţiuni. A-i umili programatic, în bloc, a-i face să se simtă dispreţuiţi pe toţi cei care extrag frumuseţe şi viitor din teritoriul imaginaţiei, înseamnă, pur şi simplu, trădare de ţară. Şi nu mă joc cu aceste cuvinte. Căci ele fac parte din emisfera stângă.'